DIADÉMA diademe s. f. Cununa din metale shi pietre pretzioase purtata pe cap de suverani de unii reprezentantzi ai bisericii shi in reprezentarile plastice de anumite divinitatzi; podoaba din diverse materiale purtata de femei pe frunte la anumite ocazii. [Pr.: dia. Var.: (inv.) diadém s. n.] Din fr. diadème lat. diadema.

diadéma sf [At: DOSOFTEI V. S. decembrie 230^v/3 / V: (inv) ~dém ~díma / A shi: diádema / Pl: ~e / E: fr diadème lat diadema] 1 Panglica impodobita cu pietre scumpe sau cununa din metal pretzios batut cu pietre scumpe purtate pe cap de suverani de clerici shi de anumite divinitatzi din reprezentarile plastice k semn al puterii. 2 (Pex; fig) Insemn al puterii regale shi eclesiastice Si: regalitate. 3 Obiect de podoaba in forma de cununa alcatuit din diverse metale purtat de femei pe frunte la anumite ocazii.

DIADÉMA diademe s. f. Podoaba in forma de cununa facuta din metal pretzios shi impodobita cu pietre scumpe purtata pe cap de suverani de unii reprezentantzi ai bisericii shi in reprezentarile plastice de anumite divinitatzi; podoaba facuta din diverse materiale shi purtata de femei pe frunte la numite ocazii. [Pr.: dia Var.: (inv.): diadém s. n.] Din fr. diadème lat. diadema.

DIADÉMA diademe s. f. Podoaba in forma de coroana facuta din metal pretzios shi incrustata cu pietre scumpe purtata pe cap de suverani shi in reprezentarile plastice de anumite divinitatzi; podoaba purtata pe cap de femei la anumite ocazii. Avea un par castaniuinchis desigur foarte bogat fiindca Salomeea il impletea intro cununa groasa shil purta k pe o diadema. GALACTION O. I 627. O cum Rafael creata pe madona dumnezee Cu diademai de stele cu surisul blind vergin. EMINESCU O. I 30. Pe frunteai coronata cu o ingusta diadema se strecoara k un prepus de minie. ODOBESCU S. III 55. ◊ (Metaforic) TZieste mintea innorata sub a virstei diadema. MACEDONSKI O. I 274. Pronuntzat: dia. Varianta: (invechit) diadém (GALACTION O. I 242 ALECSANDRI P. I 165) s. n.

DIADÉMA s.f. Obiect de podoaba in forma de cununa impodobita cu pietre scumpe cu care suveranii ishi incoronau fruntea k semn al regalitatzii. ♦ Bijuterie care o poarta femeile pe frunte la anumite ocazii. [Pron. dia var. diadem s.n. / < lat. gr. diadema cf. fr. diadème].

DIADÉMA s. f. podoaba din metal pretzios cununa impodobita cu pietre scumpe care o purtau suveranii k semn al regalitatzii sau unele grade ecleziastice. ◊ obiect de podoaba purtat de femei pe frunte in anumite ocazii. (< fr. diadème lat. diadema)

DIADÉMA ~e f. 1) Podoaba in forma de cununa confectzionata din metal pretzios shi impodobita cu pietre scumpe purtata pe cap de suverani sau de unele fetze bisericeshti. 2) Obiect de podoaba in forma de cununa purtat de femei pe cap sau pe frunte (la anumite ocazii). [Sil. dia] /<fr. diadéme lat. diadema

diadema f. 1. un fel de legatura ce purtau regii pe cap; 2. fig. regalitate; 3. coroana in genere: cu diadema de stele EM. cat va purta Oltul diademai de muntzi GR. AL.; 4. gateala de diamante pentru coafura damelor.

* diadéma f. pl. e (vgr. diádema d. diadéo leg dintr’amindoŭa partzile. V. caltzaveta). Un fel de bijutierie femeĭasca in forma de jumatate de coroana.

diadém sn vz diadema

DIADÉM s.n. v. diadema.

diadéma (dia) s. f. g.d. art. diadémei; pl. diadéme

diadéma s. f. (sil. dia) g.d. art. diadémei; pl. diadéme

DIADÉMA s. v. coroana.

DIADEMA s. coroana (inv.) cerc cununa. (Suveranul purta o ~ pe cap.)