7 definiții pentru dezrădăcinare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZRĂDĂCINÁRE, dezrădăcinări, s. f. Acțiunea de a dezrădăcina. – V. dezrădăcina.
DEZRĂDĂCINÁRE, dezrădăcinări, s. f. Acțiunea de a dezrădăcina. – V. dezrădăcina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
dezrădăcinare sf [At: DLR ms / S și: (înv) desr~ / Pl: ~nări / E: dezrădăcina] 1 Scoatere din rădăcină. 2 Extirpare. 3 Extragere. 4 (Fig) Părăsire a locului de naștere Cf dezrădăcina (4). 5 (Fig) Distrugere. 6 (Fig) Omorâre.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZRĂDĂCINÁRE, dezrădăcinări, s. f. Acțiunea de a dezrădăcina.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezrădăcináre s. f., g.-d. art. dezrădăcinắrii; pl. dezrădăcinắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezrădăcináre s. f., g.-d. art. dezrădăcinării; pl. dezrădăcinări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZRĂDĂCINÁRE s. (livr.) eradicare. (~ unui copac.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZRĂDĂCINARE s. (livr.) eradicare. (~ unui copac.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dezrădăcinare, dezrădăcinărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a dezrădăcina. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: eradicare
etimologie:
- dezrădăcina DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.