opțiuni
  • info

14 definiții pentru deziluziona

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZILUZIONÁ, deziluzionez, vb. I. Tranz. A pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să-și piardă speranțele, încrederea, iluziile; a decepționa, a dezamăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. désillusionner.

DEZILUZIONÁ, deziluzionez, vb. I. Tranz. A pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să-și piardă speranțele, încrederea, iluziile; a decepționa, a dezamăgi. [Pr.: -zi-o-] – Din fr. désillusionner.

deziluziona vtr [At: FILIMON, O. II, 341 / V: (îvr) ~iuna (S și: desilusiuna) / S și: desilusi~, desi~ / P: ~zi-o~ / Pzi: ~nez / E: fr désillusionner] 1 A face să-și piardă iluziile. 2 A produce (cuiva) o deziluzie Si: a dezamăgi, a decepționa, (fam) a dezumfla.

DEZILUZIONÁ, deziluzionez, vb. I. Tranz. A pricinui cuiva o deziluzie; a face (pe cineva) să-și piardă iluziile; a decepționa, a dezamăgi. Maro însă din prima zi îi deziluzionase. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 65. – Pronunțat: -zi-o-.

DEZILUZIONÁ vb. I. tr. A înșela iluziile cuiva; a dezamăgi. [Pron. -zi-o-. / < fr. désillusionner].

DEZILUZIONÁ vb. tr. a face pe cineva să-și piardă iluziile; a dezamăgi, a decepționa. (< fr. désillusionner)

A DEZILUZIONÁ ~éz tranz. A face să se deziluzioneze; a dezamăgi; a decepționa. [Sil. -zi-o-] /<fr. désillusioner

A SE DEZILUZIONÁ mă ~éz intranz. A cădea în deziluzie; a ajunge în stare de deziluzie; a se dezamăgi; a se decepționa. [Sil. -zi-o-] /<fr. désillusioner

deziluzionà v. a face să înceteze iluziunile.

* deziluzionéz v. tr. (fr. désillusionner). Scot din iluziune, fac să se vadă că e maĭ pe jos de iluziune. V. dezamăgesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!deziluzioná (a ~) (de-zi-, -zi-o-/dez-i-) vb., ind. prez. 3 deziluzioneáză

deziluzioná vb. (sil. -zi-o-; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. deziluzionéz, 3 sg. și pl. deziluzioneáză

desiluzionez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZILUZIONÁ vb. v. dezamăgi.

DEZILUZIONA vb. a decepționa, a dezamăgi, (fam. fig.) a dezumfla. (M-ai ~ crunt.)

Intrare: deziluziona
  • silabație: de-zi-lu-zi-o-na, dez-i-lu-zi-o-na info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deziluziona
  • deziluzionare
  • deziluzionat
  • deziluzionatu‑
  • deziluzionând
  • deziluzionându‑
 singular plural
  • deziluzionează
  • deziluzionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deziluzionez
 (să)
  • deziluzionez
  • deziluzionam
  • deziluzionai
  • deziluzionasem
a II-a (tu)
  • deziluzionezi
 (să)
  • deziluzionezi
  • deziluzionai
  • deziluzionași
  • deziluzionaseși
a III-a (el, ea)
  • deziluzionează
 (să)
  • deziluzioneze
  • deziluziona
  • deziluzionă
  • deziluzionase
plural I (noi)
  • deziluzionăm
 (să)
  • deziluzionăm
  • deziluzionam
  • deziluzionarăm
  • deziluzionaserăm
  • deziluzionasem
a II-a (voi)
  • deziluzionați
 (să)
  • deziluzionați
  • deziluzionați
  • deziluzionarăți
  • deziluzionaserăți
  • deziluzionaseți
a III-a (ei, ele)
  • deziluzionează
 (să)
  • deziluzioneze
  • deziluzionau
  • deziluzionară
  • deziluzionaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desiluziona
  • desiluzionare
  • desiluzionat
  • desiluzionatu‑
  • desiluzionând
  • desiluzionându‑
 singular plural
  • desiluzionează
  • desiluzionați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desiluzionez
 (să)
  • desiluzionez
  • desiluzionam
  • desiluzionai
  • desiluzionasem
a II-a (tu)
  • desiluzionezi
 (să)
  • desiluzionezi
  • desiluzionai
  • desiluzionași
  • desiluzionaseși
a III-a (el, ea)
  • desiluzionează
 (să)
  • desiluzioneze
  • desiluziona
  • desiluzionă
  • desiluzionase
plural I (noi)
  • desiluzionăm
 (să)
  • desiluzionăm
  • desiluzionam
  • desiluzionarăm
  • desiluzionaserăm
  • desiluzionasem
a II-a (voi)
  • desiluzionați
 (să)
  • desiluzionați
  • desiluzionați
  • desiluzionarăți
  • desiluzionaserăți
  • desiluzionaseți
a III-a (ei, ele)
  • desiluzionează
 (să)
  • desiluzioneze
  • desiluzionau
  • desiluzionară
  • desiluzionaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deziluziona, deziluzionezverb

  • 1. A pricinui cuiva o deziluzie, a face (pe cineva) să-și piardă speranțele, încrederea, iluziile. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: decepționa dezamăgi
    • format_quote Maro însă din prima zi îi deziluzionase. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 65. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.