dexonline

info

10 definiții pentru dezgrădi

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZGRĂDÍ, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. – Pref. dez- + [în]grădi.

dezgrădi vt [At: (a. 1654), ap. TDRG / Pzi: ~désc / E: dez- + (în)grădi] (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc.

DEZGRĂDÍ, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. – Dez- + [în]grădi.

DEZGRĂDÍ, dezgrădesc, vb. IV. Tranz. A scoate împrejmuirea unui loc, a lăsa un loc fără îngrăditură.

desgrădì v. a strica sau a ridica gardul.

dezgrădésc v. tr. (ca și îngrădesc). Stric (scot) îngrăditura.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezgrădí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgrădésc, imperf. 3 sg. dezgrădeá; conj. prez. 3 să dezgrădeáscă

dezgrădí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezgrădésc, imperf. 3 sg. dezgrădeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezgrădeáscă

desgrădesc, -deam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A dezgrădi ≠ a împrejmui, a îngrădi

Intrare: dezgrădi

dezgrădi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) dezgrădi	dezgrădire	dezgrădit dezgrăditu‑	dezgrădind dezgrădindu‑	singular	plural
		(a) dezgrădi	dezgrădire	dezgrădit dezgrăditu‑	dezgrădind dezgrădindu‑	dezgrădește	dezgrădiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	dezgrădesc	(să) dezgrădesc	dezgrădeam	dezgrădii	dezgrădisem
	a II-a (tu)	dezgrădești	(să) dezgrădești	dezgrădeai	dezgrădiși	dezgrădiseși
	a III-a (el, ea)	dezgrădește	(să) dezgrădească	dezgrădea	dezgrădi	dezgrădise
plural	I (noi)	dezgrădim	(să) dezgrădim	dezgrădeam	dezgrădirăm	dezgrădiserăm dezgrădisem
	a II-a (voi)	dezgrădiți	(să) dezgrădiți	dezgrădeați	dezgrădirăți	dezgrădiserăți dezgrădiseți
	a III-a (ei, ele)	dezgrădesc	(să) dezgrădească	dezgrădeau	dezgrădiră	dezgrădiseră

desgrădi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) desgrădi	desgrădire	desgrădit desgrăditu‑	desgrădind desgrădindu‑	singular	plural
		(a) desgrădi	desgrădire	desgrădit desgrăditu‑	desgrădind desgrădindu‑	desgrădește	desgrădiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	desgrădesc	(să) desgrădesc	desgrădeam	desgrădii	desgrădisem
	a II-a (tu)	desgrădești	(să) desgrădești	desgrădeai	desgrădiși	desgrădiseși
	a III-a (el, ea)	desgrădește	(să) desgrădească	desgrădea	desgrădi	desgrădise
plural	I (noi)	desgrădim	(să) desgrădim	desgrădeam	desgrădirăm	desgrădiserăm desgrădisem
	a II-a (voi)	desgrădiți	(să) desgrădiți	desgrădeați	desgrădirăți	desgrădiserăți desgrădiseți
	a III-a (ei, ele)	desgrădesc	(să) desgrădească	desgrădeau	desgrădiră	desgrădiseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

dezgrădi, dezgrădescverb

1. rar A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. DEX '09 DEX '98 DLRLC

antonime: împrejmui îngrădi

etimologie:

Prefix dez- + [în]grădi. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.