8 definiții pentru dezgolire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZGOLÍRE, dezgoliri, s. f. Faptul de a (se) dezgoli. – V. dezgoli.
DEZGOLÍRE, dezgoliri, s. f. Faptul de a (se) dezgoli. – V. dezgoli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezgolire sf [At: DL / Pl: ~ri / E: dezgoli] 1 Golire. 2 Descoperire a trupului sau a unei părți a lui Si: dezbrăcare, despuiere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZGOLÍRE, dezgoliri, s. f. Faptul de a (se) dezgoli; despuiere.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezgolíre s. f., g.-d. art. dezgolírii; pl. dezgolíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezgolíre s. f., g.-d. art. dezgolírii; pl. dezgolíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZGOLÍRE s. v. dezbrăcare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZGOLIRE s. despuiere, dezbrăcare, (pop.) golire. (~ cuiva, la baie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dezgolire ≠ învelire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dezgolire, dezgolirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) dezgoli. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: despuiere dezbrăcare antonime: învelire
etimologie:
- dezgoli DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.