12 definiții pentru dezgheț
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZGHÉȚ, dezghețuri, s. n. Topire naturală a gheții sau a zăpezii (din cauza căldurii). – Din dezgheța (derivat regresiv).
DEZGHÉȚ, dezghețuri, s. n. Topire naturală a gheții sau a zăpezii (din cauza căldurii). – Din dezgheța (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezghéț sn [At: (a. 1840), ap. TDRG / Pl: ~uri / E: drr dezgheța] Topire naturală a gheții sau a zăpezii (din cauza căldurii).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZGHÉȚ, dezghețuri, s. n. Topire naturală a gheții sau a zăpezii la căldura soarelui. Dezghețurile au stat. Lumina a slăbit în dosul pîclelor. SADOVEANU, B. 161.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZGHÉȚ ~uri n. Fenomen care se produce (la o temperatură mai mare de zero grade) și se manifestă prin topirea gheții sau zăpezii. /v. a dezgheța
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
1) dezgheț n., pl. urĭ. Dezghețare: în timpu dezghețuluĭ e urît pe drum.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
desgheț n. topirea gheței, a zăpezilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezghéț s. n., pl. dezghéțuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezghéț s. n., pl. dezghéțuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezgheț
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZGHÉȚ s. (MET.) dezghețare. (A început ~ul.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZGHEȚ s. dezghețare. (A început ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dezgheț ≠ îngheț
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dezgheț, dezghețurisubstantiv neutru
- 1. Topire naturală a gheții sau a zăpezii (din cauza căldurii). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezghețare antonime: îngheț
- Dezghețurile au stat. Lumina a slăbit în dosul pîclelor. SADOVEANU, B. 161. DLRLC
-
etimologie:
- dezgheța DEX '98 DEX '09