9 definiții pentru dezertare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZERTÁRE, dezertări, s. f. Faptul de a dezerta. – V. dezerta.
DEZERTÁRE, dezertări, s. f. Faptul de a dezerta. – V. dezerta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
dezertare sf [At: DN2 / Pl: ~tări / E: dezerta] 1 Părăsire nejustificată de către un militar a unității din care face parte, a locului în care prestează serviciul sau a câmpului de luptă (trecând uneori la inamic). 2 (Fig) Părăsire a îndatoririlor, a obligațiilor. 3 (Fig) Sustragere de la îndeplinirea unor îndatoriri, obligații.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZERTÁRE, dezertări, s. f. Faptul de a dezerta. 1. Sustragere de la prestarea serviciului militar; părăsire fără învoire a unității; trecere la inamic. Vestea dezertării lui Jimborean străbătu divizia cu iuțeala fulgerului. CAMILAR, N. I 195. 2. Fig. Părăsire a unui loc, a unei slujbe etc.; sustragere de la însărcinările date.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZERTÁRE s.f. Acțiunea de a dezerta și rezultatul ei; fugă la inamic, dezerțiune. [< dezerta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezertare f. acțiunea de a dezerta: dezertare din armată.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezertáre s. f., g.-d. art. dezertắrii; pl. dezertắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezertáre s. f., g.-d. art. dezertării; pl. dezertări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZERTÁRE s. (MIL.) (înv.) dezerțiune. (~ de pe front.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZERTARE s. (MIL.) (înv.) dezerțiune. (~ de pe front.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dezertare, dezertărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a dezerta. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: dezerțiune
- 1.1. Sustragere de la prestarea serviciului militar; părăsire fără învoire a unității; trecere la inamic. DLRLC DN
- Vestea dezertării lui Jimborean străbătu divizia cu iuțeala fulgerului. CAMILAR, N. I 195. DLRLC
-
- 1.2. Părăsire a unui loc, a unei slujbe etc.; sustragere de la însărcinările date. DLRLC
-
etimologie:
- dezerta DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.