11 definiții pentru dezaprobator
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. – Din fr. désapprobateur.
DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. – Din fr. désapprobateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezaprobator, ~oare [At: PROT. – POP., N. D. / V: ~băt~ / S și: desa~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr désapprobateur] 1-2 av, a (Într-un mod) care exprimă dezaprobare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZAPROBATÓR, -OÁRE, dezaprobatori, -oare, adj. Care dezaprobă. Atitudine dezaprobatoare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZAPROBATÓR, -OÁRE adj. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. [Cf. fr. désapprobateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZAPROBATÓR, -OÁRE adj. care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. (fr. désapprobateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezaprobator a. care dezaprobă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!dezaprobatór (de-za-pro-/dez-a-) adj. m., pl. dezaprobatóri; f. sg. și pl. dezaprobatoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezaprobatór adj. m. (sil. -pro-; mf. dez-), pl. dezaprobatóri; f. sg. și pl. dezaprobatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZAPROBATÓR adj. neaprobator, reprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZAPROBATOR adj. neaprobator, reprobator. (Îi vorbea cu ton ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dezaprobator ≠ aprobator
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: de-za-pro-, dez-a-pro-
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
dezaprobator, dezaprobatoareadjectiv
- 1. Care dezaprobă, care exprimă dezaprobare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: neaprobator reprobator antonime: aprobator
- Atitudine dezaprobatoare. DLRLC
-
etimologie:
- désapprobateur DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.