7 definiții pentru dezancolare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dezancolare sf [At: DN2 / Pl: ~lări / E: dezancola] (Frr) Dezlipire.
DEZANCOLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezancola și rezultatul ei. ♦ (Text.) Îndepărtare din țesături a masei de încleiat; descleiere. [< dezancola].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!dezancolare (desp. de-zan-/dez-an-) s. f., g.-d. art. dezancolării; pl. dezancolări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
!dezancoláre (de-zan-/dez-an-) s. f., g.-d. art. dezancolắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezancoláre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezancolării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZANCOLÁRE s. (TEXT.) descleiere. (~ unei țesături.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZANCOLARE s. (TEXT.) descleiere. (~ unei țesături.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: dezancolare
dezancolare substantiv feminin
- silabație: dez-
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||