DETERMINÁNT² A determinantzi te adj. 1. Care determina sau este de natura sa determine ceva; hotaritor. Marxismul respinge neconditzionat toate teoriile idealiste potrivit carora rolul determinant in societate lar avea ideile conshtiintza ratziunea vointza oamenilor. LUPTA DE CLASA 1953 nr. 9 23. 2. (Despre cuvinte shi propozitzii) Care determina care precizeaza sensul unui cuvint sau al unei propozitzii cu care e in legatura. ◊ (Substantivat) Atributul este determinantul substantivului.

DETERMINÁNT A adj. Care determina care este de natura sa determine; hotarator; determinativ. ♦ (Gram.) Care arata o calitate. // s.m. Simbol matematic compus din numere ashezate in linii shi coloane reprezentand o expresie algebrica shi folosit mai ales in rezolvarea ecuatziilor. // s.n. Cuvant propozitzie care precizeaza lamureshte semnificatzia unui cuvant a unei propozitzii. [Cf. fr. déterminant it. determinante].

DETERMINÁNT A I. adj. care determina; hotarator; determinativ. II. s. m. 1. factor cauza relatzie etc. cu rol hotarator in producerea unui eveniment fenomen situatzie reactzie. 2. (mat.) simbol compus din numere ashezate in linii shi coloane reprezentand o expresie algebrica shi folosit mai ales in rezolvarea ecuatziilor. III. s. n. element lingvistic care determina alt element. (< fr. déterminant)

DETERMINÁNT¹ ~ta (~tzi ~te) 1) Care determina; in masura sa determine; hotarator; decisiv. 3) shi substantival (despre elemente ale limbii) Care determina un cuvant sau o propozitzie; determinativ. /<fr. déterminant

determinánt (gram.) s. n. pl. determinánte

DETERMINÁNT adj. s. 1. adj. v. hotarator. 2. s. adj. (LINGV.) determinativ. (Un ~ sintactic.)

DETERMINANT adj. s. 1. adj. decisiv hotaritor (livr.) irefutabil (frantuzism inv.) ponderos (fig.) strivitor zdrobitor. (Argumente ~.) 2. s. adj. (LINGV.) determinativ. (Un ~ sintactic.)

DETERMINÁNT (DETERMINATÍV) s. m. (cf. fr. déterminant it. determinante): termen subordonat celui regent (determinat) din cadrul unui raport sintactic care precizeaza lamureshte sau restrange sensul regentului. In limba romana adjectivul shi numeralul sunt in mod obishnuit d. ai substantivului iar adverbul d. al verbului: zi furtunoasa trei cartzi pagina a doua merge greu etc. Dar shi alte partzi de vorbire pot deveni d. intro relatzie binara (cu sau fara elemente relatzionale): trotuarele strazilor nuia de salcie fruntea lui stapanire de sine dorintza de a citi mashina de cusut mersul inainte omul deacolo halal prieten etc. Tot d. este shi articolul: vinul apa puii painile; un copil nishte copii o fetitza etc. ◊ ~ concrét: d. care intra in raportul sintactic dispunand de un contzinut lexical precis cum sunt substantivele adjectivele numeralele pronumele verbele adverbele shi interjectziile (v. mai sus). ◊ ~ abstráct: d. care intra in raportul sintactic fara contzinut lexical numai cu o semnificatzie gramaticala cum sunt articolele hotarate shi nehotarate (v. mai sus). ◊ ~ proclític (predeterminánt): d. ashezat in fatza regentului k articolul hotarat lui articolele nehotarate shi demonstrative adjectivele pronominale interogative relative nehotarate shi negative; numeralele cardinale. ◊ ~ enclític (postdeterminánt): d. ashezat dupa regent k marea majoritate a articolelor hotarate. ◊ ~ mixt: d. ashezat fie inainte fie dupa regent cum sunt adjectivele calificative adjectivele pronominale demonstrative posesive shi de intarire; adverbele substantivele pronumele numeralele ordinale shi interjectziile.