opțiuni
  • info

12 definiții pentru despăduri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren. ♦ A defrișa. – Pref. des- + [îm]păduri (după fr. déboiser).

despăduri vt [At: BARCIANU / Pzi: ~resc / E: des- + (în)păduri cdp fr déboiser] 1 A tăia în mod nerațional pădurea, fără a lăsa posibilitatea de regenerare. 2 A defrișa.

DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren. ♦ A defrișa. – Des1- + [îm]păduri (după fr. déboiser).

DESPĂDURÍ, despăduresc, vb. IV. Tranz. A tăia în mod nerațional pădurile dintr-o regiune. Porțiuni din codri au fost despădurite și în chipul acesta s-au născut curăturile. PAMFILE, A. R. 2.

A DESPĂDURÍ ~ésc tranz. 1) (locurile) A lipsi de pădure prin tăierea nerațională a acesteia. 2) (terenuri) A lipsi de arbori și de arbuști prin tăierea sau arderea lor; a face bun pentru agricultură, pentru construcții sau pentru reîmpădurire; a defrișa. /des- + a [îm]păduri

despădurì v. 1. a curăța de arbori: a despăduri un teren; 2. a extermina pădurile fără a îngriji de regenerarea lor.

despădurésc v. tr. (d. pădure). Taĭ pădurea de pe un loc: nu despădurițĭ țara, că pădurile aduc ploĭ și moderează arșița veriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

despădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despădurésc, imperf. 3 sg. despădureá; conj. prez. 3 să despădureáscă

despădurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despădurésc, imperf. 3 sg. despădureá; conj. prez. 3 sg. și pl. despădureáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESPĂDURÍ vb. v. defrișa.

DESPĂDURI vb. a defrișa, (reg.) a tîrși, (Transilv. și Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A ~ un teren împădurit.)

A despăduri ≠ a împăduri

Intrare: despăduri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despăduri
  • despădurire
  • despădurit
  • despăduritu‑
  • despădurind
  • despădurindu‑
 singular plural
  • despădurește
  • despăduriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despăduresc
 (să)
  • despăduresc
  • despăduream
  • despădurii
  • despădurisem
a II-a (tu)
  • despădurești
 (să)
  • despădurești
  • despădureai
  • despăduriși
  • despăduriseși
a III-a (el, ea)
  • despădurește
 (să)
  • despădurească
  • despădurea
  • despăduri
  • despădurise
plural I (noi)
  • despădurim
 (să)
  • despădurim
  • despăduream
  • despădurirăm
  • despăduriserăm
  • despădurisem
a II-a (voi)
  • despăduriți
 (să)
  • despăduriți
  • despădureați
  • despădurirăți
  • despăduriserăți
  • despăduriseți
a III-a (ei, ele)
  • despăduresc
 (să)
  • despădurească
  • despădureau
  • despăduriră
  • despăduriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

despăduri, despădurescverb

  • 1. A tăia (în mod nerațional) pădurea de pe un anumit teren. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: împăduri
    • format_quote Porțiuni din codri au fost despădurite și în chipul acesta s-au născut curăturile. PAMFILE, A. R. 2. DLRLC
    • 1.1. Defrișa. DEX '09 DEX '98
      sinonime: defrișa
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.