despletit¹ sn [At: MDA ms / V: (îvr) ~ect~, (rar) dis~ / Pl: (rar) ~uri / E: despleti] 1-4 Despletire (1-4).

despletit², ~ă [At: (a. 1773) GCR. II, 91/34 / V: (îvr) ~ect~, (rar) dis~ / Pl: ~iți, ~e / E: despleti] 1 a (D. păr împletit) Desfăcut din împletitură. 2 a (Pex; d. păr) Răsfirat². 3 a (D. oameni) Cu părul răsfirat. 4 a (Pex; d. fire de ață, lână etc. împletite) Desfăcut². 5 sfa (Eufemistic) Moarte.

DESPLETÍT, -Ă, despletiți, -te, adj. (Despre frînghie, bici, mai ales despre păr, cosițe) Desfăcut din împletitură sau neîmpletit. Părul ei despletit îi cade pe umăr. ISAC, O. 170. Părul ei, după moda de atuncea, se împărțea despletit pe umeri. NEGRUZZI, S. I 145. ◊ Fig. Pe pustiul țărm al mării [toamna] stă cu părul despletit. D. BOTEZ, P. O. 50. Copaci plecînd asupră-ți a lor frunte despletită Îți întovărășesc pașii pe-o cărare mult iubită. NEGRUZZI, S. II 13. ♦ (Despre femei) Cu părul neîmpletit sau desfăcut din împletitură; nepieptănat, zbîrlit. Femeile... despletite, băteau cu pumnii în geamuri. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 34. Lîngă pat, jos, în căsuță, Mama plînge despletită Pe copila cea drăguță Între îngeri adormită. IOSIF, PATR. 45. Baba muri... și nurorile despletite, o boceau de vuia satul. CREANGĂ, P. 16. ◊ Fig. Vin nouri despletiți din susul Dunării și se frămîntă luncile de sălcii, parc-ar vrea să se smulgă din rădăcini și să se mute de-acclo. SADOVEANU, F. J. 650. Pe cătiniș se leagănă răzlețe... Mănunchiuri mari de dalii despletite. CAZIMIR, L. U. 36. Sub adumbriri de sălcii despletite Mă-ndrumă azi cea mai din urmă vrere. GOGA, C. P. 68.

DESPLETÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DESPLETI și A SE DESPLETI. 2) (despre femei) Care este cu părul neîmpletit. /v. a despleti

despletit a. desfăcut: cu părul despletit.

despletít, -ă adj. Desfăcut, vorbind de ceĭa ce era împletit: o femeĭe speriată alega cu păru despletit.

DESPLETÍT adj. 1. desfăcut. (Cu părul ~.) 2. nepieptănat, zbârlit. (O femeie ~.)

DESPLETIT adj. 1. desfăcut. (Cu părul ~.) 2. nepieptănat, zbîrlit. (O femeie ~.)

Despletit ≠ împletit