7 definitzii pentru despicare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DESPICÁRE despicari s. f. Actziunea de a (se) despica. V. despica.
DESPICÁRE despicari s. f. Actziunea de a (se) despica. V. despica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
despicare sf [At: J. CIHAC I. N. 342/11 / V: (irg) dis~ (reg) ~deshp~ / Pl: ~cari / E: despica] 12 Desfacere a unor obiecte dure in doua sau mai multe bucatzi dea lungul (sau rar dea latul) cu ajutorul unui obiect ascutzit dur Si: crapare crapat1 despicat1 (12) despicatura (12) spargere spart1 taiere taiat1. 34 (Teh) Desfacere (manuala sau) mecanizata a lemnului paralel cu fibrele lemnoase pentru a obtzine scanduri doage shindrila etc. 5 (Ie) ~a firului in patru Cercetare exagerat de minutzioasa. 6 (Fig) Chinuire printro durere insuportabila Si: despicat1 (3). 7 Spargere de la sine in bucatzi a unui obiect k shi cum ar fi despicat de cineva Si: despicat1 (4) despicatura (3). 89 Sfashiere dea lungul (de la sine sau) de catre cineva a unui obiect de imbracaminte Si: despicat1 (56) despicatura (45). 10 (Asr) Spintecare a unui trup sau a carnii printro taietura lunga shi adanca Si: despicat1 (7) despicatura (6) (inv) despintecare (1) despintecat1 (1). 11 Formare a unei falii adanci in pamant Si: despicat1 (8) despicatura (7). 12 (Ivr) Despartzire a apelor in doua lasand la mijloc uscatul Si: despicat1 (9) despicatura (8). 13 Desfacere a unui obiect format din partzi simetrice Si: despicat1 (10) despicatura (9). 14 (Pop) Deschidere a mugurilor sau a bobocilor plantelor Si: despicat1 (11) despicatura (10). 15 (Inv) Delimitare a unor loturi pe un teren Si: despicat1 (12). 16 (Ivr) Descompunere a atomilor in particule Si: despicat1 (13). 17 Ramificare a arborilor Si: despicat1 (14) despicatura (11). 18 Invingere a rezistentzei aerului sau apei shi inaintare rapida Si: despicat1 (15). 19 (Fig) Patrundere cu mintea dincolo de aparentze Si: despicat1 (16). 20 (Ind) SHpaltuire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESPICÁRE s. f. Actziunea de a despica; crapare. ♦ Fig. (Neobishnuit) Dezbinare. Acum era altceva: da era o despicare facuta intre oameni. DUMITRIU N. I. 79.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
despicáre s. f. g.d. art. despicắrii; pl. despicắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
despicáre s. f. g.d. art. despicarii; pl. despicari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DESPICÁRE s. 1. crapare crapat despicat spargere spart spintecare spintecat taiat taiere. (~ lemnelor de foc.) 2. v. spintecare. 3. v. shpaltuire. 4. v. deschidere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DESPICARE s. 1. crapare crapat despicat spargere spart spintecare spintecat taiat taiere. (~ lemnelor de foc.) 2. spintecare spintecat. (~ pintecelui unui animal.) 3. crapare deschidere desfacere plesnire. (~ bobocilor de floare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |