DESHÉRT ÁRTA (I) deshertzi arte adj. (II) desherturi s. n. I. Adj. 1. Care nu contzine nimic in interior; gol. 2. (Despre terenuri tzari regiuni) Lipsit de vietatzi shi de vegetatzie; pustiu. ♦ Nelocuit nepopulat. 3. Fig. Lipsit de temei; amagitor. 4. Fig. Fara rezultat; nefolositor zadarnic. II. S. n. 1. Spatziu gol; pustietate. ◊ Loc. adv. In deshert = a) (in legatura cu privirea) in gol fara tzinta; b) in van zadarnic. 2. Regiune cu clima arida cu ploi extrem de putzine in care viatza vegetala shi animala este foarte redusa iar populatzia foarte rara; pustiu; 3. (In limbajul bisericesc; in expr.) A lua in deshert = a batjocori; a nesocoti. 4. (Pop.) Partea scobita a corpului la animale cuprinsa intre ultima coasta shi osul sholdului. Lat. (I) desertus (II) din lat. desertum fr. désert. corectata

deshert ~earta [At: PSALT. HUR. 80²/18 / V: (inv) desiert (irg) dashert dash~ dashert deshart dishart dishert / S shi: (inv) desert / Pl: ~rtzi ~arte ~uri / E: fr désert sn lat desertus a lat desertum] 1 a (D. recipiente incaperi spatzii inchise) Care nu contzine nimic inauntru Si: deshertat² (1) gol. 2 a (Pop; udp „de”) Care este lipsit de... 3 a (Inv; d. arme de foc) Care este descarcat. 4 a (Ivp; d. plante) Sterp. 5 a (Reg; d. fructe) Viermanos. 6 a (Reg; d. copaci) Scorburos. 7 a (Inv; fig; d. oameni) Care este gol in interior. 8 a (Inv; fig; d. oameni) Sarac. 9 a (Ivr; fig) Fara rezultat. 10 sn (Inv; ilav) Cu ~ Fara reushita. 11 a (Ivr) Care nu shia insushit un bun material al altuia. 12 sn (Fig) Stare de tristetze apasatoare Si: gol. 1314 sn a (Fig) (Cuvinte ganduri manifestari omeneshti etc.) lipsite de contzinut de profunzime de importantza Si: iluzoriu inshelator. 1516 sn a (Fig) (Ceea) ce este lipsit de adevar de temei Si: neintemeiat. 1718 av a (Fig) (Intrun mod) care denota lipsa de sigurantza de statornicie Si: efemer pieritor trecator. 19 sn (Ilav) In ~ Inutil. 20 sn (D. privire; ial) Fara tzinta. 21 a (inv; d. oameni pex d. viatza manifestarile lor) Care este aplecat spre deshertaciune (2) Si: frivol neserios superficial. 22 a (Fig; d. oameni) Care manifesta o ambitzie neintemeiata o dorintza puternica de a face impresie Si: infumurat orgolios vanitos (pop) ingamfat. 23 sn Regiune cu clima arida cu ploi extrem de putzine in care viatza vegetala shi animala este rara Si: pustiu. 24 a (D. locuri tzinuturi) Lipsit de vietatzi shi de vegetatzie. 25 a (Pex; d. locuri tzinuturi) Care se afla in stare salbatica. 26 a (D. ashezari omeneshti locuintze) Care este lipsit (in intregime sau in cea mai mare parte) de oameni Si: nelocuit nepopulat. 27 a (D. strazi drumuri etc.) Fara trecatori Si: necirculat. 28 a (Pex; d. strazi drumuri) Care este lipsit de zgomot de agitatzie. 29 sn (Inv) Pierdere in oameni (considerata in raport cu ansamblul initzial). 30 sn (Asr) Spatziu liber neocupat de cineva sau de ceva. 31 sn (Ivp) Parte scobita a corpului (la om shi la animale) cuprinsa intre ultima coasta shi osul sholdului Si: cavitate. 32 snp (Reg) Maruntaie. 33 sn (in limbajul bisericesc; ie) A lua in ~ A batjocori. 34 sn (Ilav) Cu ~ul Fara incarcatura in vehicul Si: descarcat.

DESHÉRT ÁRTA (1) deshertzi arte adj. (II) desherturi s. n. I. Adj. 1. Care nu contzine nimic in interior; gol. 2. (Despre terenuri tzari regiuni) Lipsit de vietatzi shi de vegetatzie; pustiu. ♦ Nelocuit nepopulat. 3. Fig. Lipsit de temei; amagitor. 4. Fig. Fara rezultat; nefolositor zadarnic. II. S. n. 1. Spatziu gol; pustietate. ◊ Loc. adv. In deshert = a) (in legatura cu privirea) in gol fara tzinta; b) in van zadarnic. 2. Regiune cu clima arida cu ploi extrem de putzine in care viatza vegetala shi animala este foarte redusa iar populatzia foarte rara; pustiu; 3. (In limbajul bisericesc; in expr.) A lua in deshert = a batjocori; a nesocoti. 4. (Pop.) Partea scobita a corpului la animale cuprinsa intre ultima coasta shi osul sholdului. Lat. (I) desertus (II) din lat. desertum fr. désert.

DESHÉRT¹ desherturi s. n. 1. Spatziu gol pustietate. Cu cine se inlocuia deshertul ce se facea in rangurile acestor luptatori? NEGRUZZI S. I 345. ◊ (Cu nuantza afectiva) Simtzi tu de departe ce deshert cumplit Lashi intre prieteni care teau iubit? ALECSANDRI P. I 231. ◊ Loc. adv. (In legatura cu privirea) In deshert = in gol fara o tzinta anumita. Cu ochii umezi shi pierdutzi in deshert... avu o clipa de incremenire. HOGASH M. N. 26. Sta asha la fereastra cu ochii pierdutzi shi adincitzi in deshert. VLAHUTZA O. A. III 79. Cu deshert = cu nimic cu gol. Strabatu cele patru partzi ale tarimului de jos shi se intoarse cu deshert. ISPIRESCU L. 90. Un poloboc cu vin... Iar altu cu deshart. DONICI F. 35. 2. Regiune cu ploi extrem de putzine in care viatza vegetala shi animala este foarte redusa iar populatzia foarte rara. Deshertul Saharei. ▭ In departare se zaresc albe zidurile cetatzii shi in urma lor se intinde un deshert de nisip roshu. BART S. M. 22. Dar mai colo se zareshte Cel deshert spaimintator Unde viatza ishi opreshte Pasui verde rizator. BOLINTINEANU O. 186. Incotrontorci ochii shi oriincotro priveshti Nimic nu se mai arata deshertul il intilneshti. ALEXANDRESCU P. 54. ◊ Fig. Peste deshertul inalt shi plin de lumina al vailor adinci numai gaia cu tzipet flamind shi ascutzit spinteca vazduhurile. HOGASH M. N. 170. 3. (In loc. adv.) In deshert = in zadar zadarnic in van degeaba. In deshert am mai ashteptat. RETEGANUL P. I 73. Biata femeie in deshert spuse k era saraca... caci vizirul nu lua vorbele ei in seama. POPESCU B. I 105. Boierii se adunau in deshert k sa chibzuiasca. ODOBESCU S. I 324. Lupta cemi lupta In deshert era. TEODORESCU P. P. 414. ♦ (In limbajul bisericesc in expr.) A lua in deshert (mai ales cu privire la numele lui dumnezeu) = a batjocori. 4. (Popular) Partea scobita a corpului (la om shi la animale) cuprinsa intre ultima coasta shi osul sholdului. Intorcind baltagul omul sa opintit cu el in deshertul calului. SADOVEANU B. 279. Calutzul sta afara in viscol. Din pricina desherturilor goale sholdurile pareau ieshite afara ascutzite. SANDUALDEA U. P. 62. Dupa ceai numarat de la deshert trei coaste. SHEZ. III 203.^[1]

DESHÉRT s.n. 1. Spatziu gol; pustiu pustietate. 2. Regiune intinsa nisipoasa cu ploi putzine lipsita de vegetatzie shi cu populatzie foarte rara. [< lat. desertus cf. fr. désert].

DESHÉRT² ~uri n. 1) Spatziu gol. ◊ A ieshi cu ~ul a ieshi cuiva inainte cu caldarea goala. In ~ a) in gol; b) fara rost; zadarnic. 2) Regiune intinsa nisipoasa (aproape) lipsita de vegetatzie din cauza ariditatzii solului; pustiu. 3) pop. (la om shi la animale) Parte a corpului dintre ultima coasta shi shold. /<lat. desertum fr. désert

deshert a. 1. gol nelocuit; 2. fig. nefolositor zadarnic: vise desherte; 3. nestatornic trecator: gloria e deshearta; 4. fara temeiu: credintze desherte. [Lat. DESERTUS]. ║ n. 1. loc tzara arida shi fara locuitori: dorintzele omenirii ’n lung deshert pierdute AL.; 2. pl. desherturile partea corpului dela marginea coastelor pana la sholduri. [Lat. DESERTUM]. ║ adv. in deshert in zadar fara folos.

1) deshért desheárta shi deshárta adj. pl. desherte (lat. desĕrtus part. deserére a parasi [serére a inshira]; fr. désert sp. desierto. V. serie dezertor asertziune). Gol nelocuit pustiŭ: tzara deshearta. Neplin vid (nu in intzelesu fizic adica „fara aer” ci „fara lichid” orĭ „fara solid”): butelie cutie deshearta. Fig. Zadarnic van himeric ireal: sperantza glorie deshearta. Vanitos: om deshert. In deshert de geaba in zadar in van: in deshert luptzĭ contra dreptatziĭ! S.n. pl. urĭ. Pustie pustiŭ tzara fara locuitorĭ: Sahara e un deshert. Partea care e supt coaste la corpu animalelor: lovitura data in deshert produce mare durere (V. ie 2.). Vechĭ. S.n. shi f. Deshertaciune.

dishárt ~a a sn vz deshert^[1] modificata

deshért² s. n. pl. deshérturi

deshért s. n. pl. deshérturi

DESHÉRT adj. s. 1. adj. v. gol. 2. adj. v. pustiu. 3. adj. v. nelocuit. 4. s. (GEOGR.) pustietate pustiu (rar) pustiire (reg.) pustieshag (inv.) arinish pustiiciune. (~ul Sahara.) 5. s. (GEOGR.) deshert de argila v. takar; deshert de nisip v. erg; deshert de piatra v. hamada. 6. s. (ANAT.) flamanzare (pop.) bardahan (prin Ban.) slabina. (~ la animalele rumegatoare.)

DESHERT adj. s. 1. adj. gol vid (inv. shi pop.) sec secat (inv.) pustiu. (Un vas ~.) 2. adj. gol necultivat pustiu salbatic vid (inv. shi reg.) sacret (inv.) pustiicios pustiit. (Un loc un tzinut ~.) 3. adj. gol nelocuit nepopulat pustiu (inv.) pustiicios. (Orash ~.) 4. s. pustietate pustiu (rar) pustiire (reg.) pustieshag (inv.) arinish pustiiciune. (~ Saharei.) 5. s. (ANAT.) flaminzare (pop.) bardahan (prin Ban.) slabina. (~ la animalele rumegatoare.) erata

CORABIA DESHÉRTULUI s. v. camila.

VULPEA DESHÉRTULUI s. v. fenec.

vulpeadeshertului s. v. FENEC.

MARELE DESHERT DE NISIP (GREAT SANDY DESERT [greit sændi dézət]) deshert situat in NV Australiei la N de Tropicul Capricornului; c. 360 mii km². Dune lacuri sarate (Dora Auld sh.a.).

MARELE DESHERT VICTORIA (GREAT VICTORIA DESERT [greit viktóriə dézət]) deshert in SV Australiei extins pe 725 km de la E la V; c. 300 mii km². Dune.

a vorbi in deshert / la peretzi / surzilor expr. a vorbi fara a reushi sashi impuna punctul de vedere sa se faca intzeles sa obtzina lucrul dorit etc.

deshertul paduchilor expr. (glum.) chelie.