opțiuni
  • info

9 definiții pentru desfăța

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESFĂȚÁ, desfắț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (Reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Pref. des- + [în]făța.

desfățá [At: CADE / Pzi: desfắț / E: des- + (în)făța] 1 vt A scoate fețele sau învelitorile de pe perne sau de pe plăpumi. 2 vt (C.i. patul sau așternutul) A lăsa fără rufărie. 3 vr (Pan) A se da la o parte. 4 vt (Reg) A expune (vederii).

DESFĂȚÁ, desfắț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. 2. (Reg.) A deschide, a întinde la vedere; a expune. – Des1- + [în]făța.

DESFĂȚÁ, desfăț, vb. I. Tranz. 1. A scoate fețele sau învelitorile de pînză de pe perne sau plăpumi. ◊ Expr. A desfăța patul (sau așternutul) = a scoate rufăria patului. ◊ Refl Fig. Cu-ncetul a cerului nori se desfață, Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. EMINESCU, O. IV 164. 2. (Mold., rar) A deschide; a întinde la vedere, a expune. Negustorii dughenele au desfățat. SEVASTOS, N. 130.

A DESFĂȚÁ desfăț tranz. (perne, plapume) A dezbrăca de fețe (murdare). /des- + a [în]făța

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

desfățá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. desfắț, 2 sg. desféți, 3 desfáță; conj. prez. 3 să desféțe

desfățá vb., ind. prez. 1 sg. desfăț, 2 sg. desféți, 3 sg. și pl. desfáță; conj. prez. 3 sg. și pl. desféțe

desfăț, -feți 2, -față 3, -fețe 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A desfăța ≠ a înfăța

Intrare: desfăța
verb (VT34)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfăța
  • desfățare
  • desfățat
  • desfățatu‑
  • desfățând
  • desfățându‑
 singular plural
  • desfață
  • desfățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfăț
 (să)
  • desfăț
  • desfățam
  • desfățai
  • desfățasem
a II-a (tu)
  • desfeți
 (să)
  • desfeți
  • desfățai
  • desfățași
  • desfățaseși
a III-a (el, ea)
  • desfață
 (să)
  • desfețe
  • desfăța
  • desfăță
  • desfățase
plural I (noi)
  • desfățăm
 (să)
  • desfățăm
  • desfățam
  • desfățarăm
  • desfățaserăm
  • desfățasem
a II-a (voi)
  • desfățați
 (să)
  • desfățați
  • desfățați
  • desfățarăți
  • desfățaserăți
  • desfățaseți
a III-a (ei, ele)
  • desfață
 (să)
  • desfețe
  • desfățau
  • desfățară
  • desfățaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desfăța, desfățverb

  • 1. A scoate fețele sau învelitorile de pânză de pe perne sau de pe plăpumi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: înfăța
    • format_quote reflexiv figurat Cu-ncetul a cerului nori se desfață, Încet se-ncrețesc peste văile-adînci. EMINESCU, O. IV 164. DLRLC
    • chat_bubble A desfăța patul (sau așternutul) = a scoate rufăria patului. DLRLC
  • 2. regional A deschide, a întinde la vedere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deschide expune întinde
    • format_quote Negustorii dughenele au desfățat. SEVASTOS, N. 130. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + [în]făța. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.