desfundare sf [At: POLIZU / V: (reg) das~ dis~ / Pl: ~dari / E: desfunda] 1 Deschidere a unui recipient de obicei un butoi prin scoaterea capacului sau a cepului Si: desfundat¹ (1). 2 Scoatere a dopului unei sticle sau damigene infundate Si: desfundat¹ (2) destupare. 3 Revarsare a unei surse de apa Si: desfundat¹ (3). 4 Spargere a unui abces Si: desfundat¹ (4). 5 Curatzare sau golire a unui canal shantz a unei conducte etc. Si: desfundat¹ (5). 6 Lucrare a unui teren pentru pregatirea unei plantatzii viticole sau pomicole Si: desfundat¹ (6). 7 Deteriorare a unui drum din cauza ploii a noroiului sau a apei revarsate Si: desfundat¹ (7). 8 Dezghetzare a solului Si: desfundat¹ (8). 9 (Rar) Deschidere a unei cai de acces intrun loc neumblat Si: desfundat¹ (9).

DESFUNDÁRE desfundari s. f. Faptul de a desfunda. 1. Deschidere destupare a unui vas inchis. Vartolomeu Diaconu sa indeletnicit cu desfundarea sticlelor. C. PETRESCU A. 292. 2. Destupare curatzire a unei tzevi a unui orificiu etc. Dorintza comunei a fost a spori cantitatea apei buna de beut... prin desfundarea izvoarelor. I. IONESCU P. 422.

desfundáre s. f. g.d. art. desfundắrii; pl. desfundắri

desfundáre s. f. g.d. art. desfundarii; pl. desfundari

DESFUNDÁRE s. 1. v. destupare. 2. destzelenire. (~ unui teren.)

DESFUNDARE s. 1. deschidere destupare. (~ unei sticle.) 2. destzelenire. (~ unui teren.)