DESFIINTZÁ desfiintzez vb. I. Tranz. A face k ceva sa nu mai existe; a suprima; a distruge a nimici. ♦ A abroga a anula un contract o conventzie etc. Pref. des + [in]fiintza.

desfiintza vtr [At: CONDICA O. 42/28 / P: ~fiin~ / V: (inv) ~tzi dis~ / Pzi: ~tzez / E: des + (in)fiintza] 12 (A face sa nu mai fie) sau a disparea Vz a distruge a strica. 34 A (se) omori. 56 (D. legi conventzii asociatzii institutzii etc.) (A face sa nu mai fie in vigoare sau) a ieshi din vigoare Si: a abroga a anula a revoca a suprima.

DESFIINTZÁ desfiintzez vb. I. Tranz. A face k ceva sa nu mai existe; a suprima; a distruge a nimici. ♦ A abroga a anula un contract o conventzie etc. Des¹ + [in]fiintza.

DESFIINTZÁ desfiintzez vb. I. Tranz. A face k ceva sa nu mai existe; a suprima. Ai sa desfiintzezi sectzia laboratorului. CAMIL PETRESCU T. III 169. Constantin Mavrocordat la 1739 desfiintza de tot vechea organizare militara a tzarii. BALCESCU O. I 32. ♦ (Cu privire la legi contracte conventzii) A abroga; a anula.

DESFIINTZÁ vb. I. tr. A face ceva sa nu mai existe; a distruge a nimici. [Pron. fiin. / dupa infiintza].

DESFIINTZÁ vb. tr. a face sa nu mai existe ceva; a distruge a nimici. (< des + /in/fiintza)

A DESFIINTZÁ ~éz tranz. 1) A face sa inceteze existentza; a dizolva. 2) (legi contracte decrete conventzii) A declara nul printro dispozitzie oficiala; a abroga; a aboli; a anula; a revoca. [Sil. fiin] /des + a [in]fiintza

desfiintzà v. a face sa nu mai fie a suprima a abroga a anula: a desfiintza o lege.

desfiintzi v vz desfiintza

disfiintza v vz desfiintza

desfiintzéz v. tr. (d. fiintza). Suprim nimicesc: a desfiintza o societate o lege.

desfiintzá (a ~) (fiin) vb. ind. prez. 3 desfiintzeáza

desfiintzá vb. (sil. fiin) ind. prez. 1 sg. desfiintzéz 3 sg. shi pl. desfiintzeáza

desfiintza

DESFIINTZÁ vb. 1. v. anula. 2. v. aboli. 3. a anula (fig.) a ridica. (A ~ orice restrictzie de circulatzie.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. v. dizolva. 6. v. lichida. 7. a distruge a lichida a nimici a prapadi (fig.) a topi. (A ~ pur shi simplu totul in calea lui.)

DESFIINTZA vb. 1. (JUR.) a abroga a anula a infirma a invalida a suprima (pop.) a strica (inv.) a surpa. (~ o lege un act normativ.) 2. (JUR.) a aboli a suprima (pop.) a shterge. (Sclavia a fost ~.) 3. a anula (fig.) a ridica. (A ~ orice restrictzie de circulatzie.) 4. a suprima. (A ~ un post.) 5. a dizolva. (A ~ o organizatzie.) 6. a lichida a stirpi a suprima. (A ~ abuzurile.) 7. a distruge a lichida a nimici a prapadi (fig.) a topi. (A ~ pur shi simplu totul in calea lui.)

A desfiintza ≠ a infiintza a intemeia

desfiintza desfiintzez v. t. 1. a compromite. 2. a certa cu asprime. 3. a umili; a ridiculiza. 4. a bate rau de tot.