9 definitzii pentru desfigurare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DESFIGURÁRE desfigurari s. f. Faptul de a desfigura; uratzire pocire slutzire. V. desfigura.

DESFIGURÁRE desfigurari s. f. Faptul de a desfigura; uratzire pocire slutzire. V. desfigura.

desfigurare sf [At: PONTBRIANT D. / V: (inv) def~ / Pl: ~rari / E: desfigura] 1 Uratzire deformare a fetzei sau infatzisharii cuiva prin lovire k efect al unei boli in urma unei stari sufleteshti etc. Si: desfigurat1 (1). 2 Schimbare radicala a formei sau aspectului initzial al lucrurilor Si: desfigurat1 (2). 3 Denaturare a limbii sau limbajului Si: desfigurat1 (3). 4 (Inv) SHtergere (din registru) a unor notitze sau insemnari nefolositoare Si: desfigurat1 (4).

DESFIGURÁRE desfigurari s. f. Faptul de a desfigura; uritzire pocire. SHtiu k pentru delictul sau crima de barbarie nu exista articol in codul penal [burghez]. Dar pentru desfigurare de persoane exista. BOGZA A. I. 364.

DESFIGURÁRE s.f. Actziunea de a (se) desfigura shi rezultatul ei; slutzire. [< desfigura].

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

desfiguráre s. f. g.d. art. desfigurắrii; pl. desfigurắri

desfiguráre s. f. g.d. art. desfigurarii; pl. desfigurari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DESFIGURÁRE s. deformare deformatzie pocire schimonoseala schimonosire slutzire strambare uratzire. (~ a fetzei unei fiintze.)

DESFIGURARE s. deformare deformatzie pocire schimonoseala schimonosire slutzire strimbare uritzire. (~ a fetzei unei fiintze.)

Intrare: desfigurare
desfigurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desfigurare
  • desfigurarea
plural
  • desfigurari
  • desfigurarile
genitiv-dativ singular
  • desfigurari
  • desfigurarii
plural
  • desfigurari
  • desfigurarilor
vocativ singular
plural
defigurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defigurare
  • defigurarea
plural
  • defigurari
  • defigurarile
genitiv-dativ singular
  • defigurari
  • defigurarii
plural
  • defigurari
  • defigurarilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

desfigurare, desfigurarisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a desfigura. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote SHtiu k pentru delictul sau crima de barbarie nu exista articol in codul penal [burghez]. Dar pentru desfigurare de persoane exista. BOGZA A. I. 364. DLRLC
etimologie:
  • vezi desfigura DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.