13 definitzii pentru descovoia
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relatzionale (3)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DESCOVOIÁ descovói vb. I. Tranz. shi refl. A (se) indrepta un obiect incovoiat arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [Pr.: voia] Pref. des + [in]covoia.
descovoia vtr [At: HERZ.GHER. M. II 381 / Pzi: descovoi (rar) ~iez / E: des + (in)covoia] (D. un obiect incovoiat arcuit sau curbat) A (se) indrepta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESCOVOIÁ descovói vb. I. Tranz. shi refl. A (se) indrepta un obiect incovoiat arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. [Pr.: voiá] Des1 + [in]covoia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
DESCOVOIÁ descovói vb. I. Tranz. A indrepta un obiect incovoiat arcuit sau curbat; a dezdoi a indrepta. Acest par intins sa shaza orcum shtii mil descovoaie. PANN P. V. II 120.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A DESCOVOIÁ descovói tranz. A face sa se descovoaie; a dezdoi; a indrepta. [Sil. voia] /des + [in]covoia
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A SE DESCOVOIÁ se descovoáie intranz. Ashi recapata forma sau pozitzia initziala; a se dezdoi; a se indrepta. [Sil. voia] /des + [in]covoia
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
descovóĭ a á v. tr. (d. incovoĭ). Vest. Dezdoĭ indrept ceĭa ce era incovoĭat.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
descovoiá (a ~) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. descovói 3 descovoáie 1 pl. descovoiém; conj. prez. 1 shi 2 sg. sa descovói 3 sa descovoáie; ger. descovoínd
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
descovoiá vb. ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. descovói 3 sg. descovoáie 1 pl. descovoiém; ger. descovoínd
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
descovoiu voaie 3 voiam 1 imp. voind ger. voiere inf. s.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DESCOVOIÁ vb. a dezdoi (inv. shi reg.) a obli. (A ~ o bara indoita.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DESCOVOIA vb. a dezdoi (inv. shi reg.) a obli. (A ~ o bara indoita.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A descovoia ≠ a incovoia
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
verb (VT107) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
verb (VT213) Surse flexiune: MDA2 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
descovoia, descovoiverb
- 1. A (se) indrepta un obiect incovoiat arcuit sau curbat; a (se) dezdoi. DEX '09 DEX '98
- Acest par intins sa shaza orcum shtii mil descovoaie. PANN P. V. II 120. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix des + [in]covoia. DEX '09