10 definiții pentru descălecat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCĂLECÁT, descălecaturi, s. n. Descălecare. [Var.: descălicát s. n.] – V. descăleca.
DESCĂLECÁT, descălecaturi, s. n. Descălecare. [Var.: descălicát s. n.] – V. descăleca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descălecat1 sn [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~lic~ / Pl: ~uri / E: descăleca] 1-3 Descălecare (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descălecat2, ~ă a [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~lic~ / Pl: ~ați, ~e / E: descăleca] 1 Care a coborât de pe cal. 2 Care s-a așezat undeva. 3 Care a întemeiat o țară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂLECÁT s. n. Descălecare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂLECÁT n. 1) v. A DESCĂLECA. 2) ist. (la cronicari) Statornicire pentru a întemeia o țară; întemeiere a unei țări. /v. a descăleca
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESCĂLICÁT s. n. v. descălecat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂLICÁT s. n. v. descălecat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descălicat1 sn vz descălecat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descălicat2, ~ă a vz descălecat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descălecát s. n., pl. descălecáturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descălecát s. n., pl. descălecáturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
descălecat, descălecaturisubstantiv neutru
- 1. Descălecare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: descălecare
etimologie:
- descăleca DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.