opțiuni
  • info

8 definiții pentru derapa

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. Intranz. (Despre roți de cauciuc și despre vehicule cu asemenea roți) A aluneca într-o direcție înclinată față de direcția normală de mers. – Din fr. déraper.

DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. Intranz. (Despre roți de cauciuc și despre vehicule cu asemenea roți) A aluneca într-o direcție înclinată față de direcția normală de mers. – Din fr. déraper.

derapa vi [At: V. ROM., decembrie 1950, 126 / Pzi: 3 ~pează / E: fr déraper] 1 (D. roți de cauciuc și d. vehicule cu asemenea roți) A aluneca într-o direcție diferită de direcția normală de mers. 2 (D. roți) A se învârti pe loc fără a înainta, datorită gheții. corectată

DERAPÁ, pers. 3 derapează, vb. I. Intranz. (Despre vehicule cu roți de cauciuc sau despre sănii) A aluneca într-o parte, față de direcția de înaintare (din cauza aderenței prea mici la sol). Roțile automobilelor derapează la virajii. C. PETRESCU, C. V. 239.

DERAPÁ vb. I. intr. (Despre roțile unui vehicul; despre vehicule) A aluneca pierzând aderența cu solul, a aluneca într-o parte în raport cu direcția de înaintare. ♦ (Mar.; despre ancoră) A aluneca pe fund. [< fr. déraper].

DERAPÁ vb. intr. 1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcție deviată, în lipsa unei aderențe suficiente. 2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acționează asupra navei. 3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică. 4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară. 5. (fig.; despre o situație) a se schimba defavorabil și neprevăzut. (< fr. déraper)

A DERAPÁ pers. 3 ~eáză intranz. (despre roți de cauciuc sau despre vehicule cu astfel de roți) A aluneca pe sol din cauza aderenței reduse. /<fr. déraper

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

derapá (a ~) vb., ind. prez. 3 derapeáză

derapá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. derapeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. derapéze

Intrare: derapa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • derapa
  • derapare
  • derapat
  • derapatu‑
  • derapând
  • derapându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • derapează
 (să)
  • derapeze
  • derapa
  • derapă
  • derapase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • derapează
 (să)
  • derapeze
  • derapau
  • derapară
  • derapaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

derapaverb

  • 1. (Despre roți de cauciuc și despre vehicule cu asemenea roți) A aluneca într-o direcție înclinată față de direcția normală de mers. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Roțile automobilelor derapează la virajii. C. PETRESCU, C. V. 239. DLRLC
    • 1.1. marină (Despre ancoră) A aluneca pe fund. DN
    • 1.2. (Despre avioane) A se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică. MDN '00
    • 1.3. (La schi) A practica o glisadă laterală voluntară. MDN '00
    • 1.4. figurat (Despre o situație) A se schimba defavorabil și neprevăzut. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.