depăși vt [At: ODOBESCU, S. III, 643 / Pzi: ~șesc / E: de⁴ + păși cf fr dépasser] 1 A întrece pe cineva sau ceva care merge în același sens. 2 A trece peste o anumită limită (măsură, nivel). 3 (Fig) A întrece puterile sau competența cuiva.

DEPĂȘÍ, depășesc, vb. IV. Tranz. 1. A întrece pe cineva sau ceva care merge sau aleargă pe același drum și în același sens; a lăsa în urmă. Depășise pe ceilalți alergători cu doi metri. ▭ [Tunurile anticar] sînt în linia întîia și au fost depășite de tancuri. CAMILAR, N. I 388. ◊ Fig. Viața biruiește și depășește necontenit moartea. SADOVEANU, P. M. 280. 2. A trece peste o anumită limită sau peste un anumit nivel; a trece dincolo de..., a întrece o anumită măsură. Munciți cu rîvnă... scoateți pîne mai multă pentru muncitorii de la orașe! Ei muncesc depășind normele, pentru a vă da unelte. CAMILAR, TEM. 403. După cîte reieșea din ziare, discuțiile nu depășeau mult adîncimea celor din tren. CAMIL PETRESCU, U. N. 143. ♦ A întrece puterile (fizice sau intelectuale) sau competența cuiva. Nu pot să rezolv această problemă căci mă depășește.

DEPĂȘÍ vb. IV. tr. 1. A întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergând în același sens și pe același drum; a o lua înainte. 2. A întrece o anumită limită, o anumită măsură, un anumit nivel; a întrece puterile, competența cuiva. [P.i. -șesc, conj. 3,6 -șească. / < de- + păși, după fr. dépasser].

DEPĂȘÍ vb. tr. 1. a întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergând în același sens și pe același drum; a o lua înainte. 2. a întrece o anumită limită, o anumită măsură. ◊ a întrece puterile, competența cuiva. (după fr. dépasser)

A DEPĂȘÍ ~ésc tranz. 1) A lăsa în urmă; a întrece; a dovedi; a devansa. 2) (limite, norme, măsuri, niveluri) A întrece sub aspect cantitativ. 3) A întrece din punct de vedere al componenței. /<fr. dépasser

depășì v. a trece peste. [Modelat după fr. dépasser].

*depășésc v. tr. (d. pășesc, după fr. dépasser). Barb. Întrec: cîștigu a depășit așteptările.

depășí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. depășésc, imperf. 3 sg. depășeá; conj. prez. 3 să depășeáscă

depășí vb. → păși

DEPĂȘÍ vb. 1. a devansa, a întrece. (L-a ~ în mers.) 2. a întrece, a trece. (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. v. întrece. 4. a întrece, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin însușiri.) 5. a birui, a înfrânge, a învinge, a răzbi, (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultățile.) 6. a covârși, a întrece. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 7. a întrece. (Aceste sarcini ~ puterile lui.)

DEPĂȘI vb. 1. a devansa, a întrece. (L-a ~ în mers.) 2. a întrece, a trece (Greutatea pachetului ~ 10 kg.) 3. a întrece, (pop.) a lăsa. (Și-a ~ toți partenerii.) 4. a întrece, (fig.) a eclipsa. (Îl ~ prin însușiri.) 5. a birui, a înfrînge, a învinge, a răzbi, (livr.) a surmonta. (A ~ toate dificultățile.) 6. a covîrși, a întrece. (Iubirea ~ toate celelalte sentimente.) 7. a întrece. (Aceste sarcini ~ puterile lui.)