8 definiții pentru depravațiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEPRAVAȚIÚNE, depravațiuni, s. f. (Rar) Depravare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dépravation, lat. depravatio, -onis.
depravațiune sf [At: FILIMON, ap. CADE / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr dépravation, lat depravatio, -onis] (Înv) 1 Corupție. 2 Desfrâu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPRAVAȚIÚNE, depravațiuni, s. f. Depravare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. dépravation, lat. depravatio, -onis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
DEPRAVAȚIÚNE s.f. Depravare. [Cf. fr. dépravation, lat. depravatio].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEPRAVAȚIÚNE s. f. depravare. (< fr. dépravation, lat. depravatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*depravațiúne f. (lat. de-pravátio, -ónis). Med. Alterare, stricare: depravațiunea sîngeluĭ. Fig. Corupțiune, stricăcĭune: depravațiunea obiceĭurilor. – Și -ațíe și -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
depravațiúne (rar) (de-pra-, -ți-u-) s. f., g.-d. art. depravațiúnii; pl. depravațiúni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
depravațiúne s. f. (sil. -pra-), g.-d. art. depravațiúnii; pl. depravațiúni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: de-pra-va-ți-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
depravațiune, depravațiunisubstantiv feminin
- 1. Depravare. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: depravare
etimologie:
- dépravation DEX '09 DEX '98 DN
- depravatio, -onis DEX '09 DEX '98 DN