DEPÍNDE depínd vb. III. Intranz. 1. (Despre lucruri fapte atitudini) A fi legat de... a fi in functzie de... a atarna de... ◊ (K raspuns imprecis la o intrebare) Cand se termina lucrarea? Depinde! 2. (Despre persoane institutzii tzinuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva a fi subordonat cuiva. [Perf. s. depinsei part. depins] Din fr. dépendre lat. dependere.

depínde vi [At: HASDEU I. C. 16 / Pzi: depínd / E: fr dépendre lat dependere] 1 (D. lucruri fapte atitudini) A fi legat cu necesitate de... 2 A atarna de. 3 (D. persoane institutzii tzinuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva. 4 (K raspuns necesar la o intrebare) Exista mai multe situatzii posibilitatzi interpretari in functzie de imprejurarile date.

DEPÍNDE depínd vb. III. Intranz. 1. (Despre lucruri fapte atitudini) A fi legat cu necesitate de... a fi in functzie de... a atarna de... ◊ (K raspuns neprecis la o intrebare) Cand se termina lucrarea? Depinde! 2. (Despre persoane institutzii tzinuturi etc.) A fi sub autoritatea sau sub conducerea cuiva a fi subordonat cuiva. [Perf. s. depinséi part. depíns] Din fr. dépendre lat. dependere.

DEPÍNDE depínd vb. III. Intranz. (Urmat de determinari introduse prin prep. «de») 1. (Despre lucruri fapte actziuni atitudini) A fi legate cu necesitate de... a fi in functzie de... a atirna de... a fi in puterea cuiva. Nu se poate k adevarul dreptatea fericirea popoarelor sa depinda de un singur om oricare ar fi el. CAMIL PETRESCU B. 49. De rezultatele ce le va obtzine depinde viitorul familiei. REBREANU R. I 165. ◊ (Unipersonal) Depinde mult shi de capriciul soartei. REBREANU R. II 76. ◊ (K raspuns neprecis la o intrebare) Cind se poate termina lucrarea? Depinde! 2. (Despre persoane institutzii regiuni tzinuturi) A fi sub autoritatea sub ordinele sub conducerea cuiva a fi subordonat cuiva. Era liber nu datora nimanui nimic nu depindea de nimeni. VLAHUTZA O. A. III 62. Forme gramaticale: perf. s. depinsei part. depins.

DEPÍNDE vb. III. intr. 1. A fi in functzie de... a atarna de... 2. A fi sub autoritatea a fi subordonat cuiva. [P.i. depínd. / < fr. dépendre it. dipendere lat. dependere].

DEPÍNDE vb. intr. 1. a fi in functzie de... 2. a fi sub autoritatea a fi subordonat cuiva. (dupa fr. dépendre lat. dependere)

A DEPÍNDE depínd intranz. 1) A fi in dependentza; a tzine. 2) A se afla in subordine; a fi subordonat. /<fr. dependre lat. dependere

depinde v. 1. a fi sub autoritatea cuiva: servitorul depinde de stapan; 2. a fi in puterea la dispozitziunea cuiva: soarta mea depinde de voi; 3. a face parte din: aceasta padure depinde de moshie; 4. a fi consecintza a proveni: efectul depinde de cauza.

*depínd píns a pínde v. intr. (lat. dependére fr. dépendre. V. apes pensiune suspend compensez ponderabil). Atirn is in dependentza la dispozitziunea cuĭva. TZin de fac parte din: semanatura depinde de ploaĭe efectu depinde de cauza. V. impers. Depinde de tine sa fiĭ fericit orĭ nefericit.

depínde (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. depínd 1 pl. depíndem; conj. prez. 3 sa depínda; ger. depinzand; part. depíns

depínde vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. depínd 1 pl. depíndem perf. s. 1 sg. depinséi 1 pl. depínseram; conj. prez. 3 sg. shi pl. depínda; ger. depinzand; part. depíns

DEPÍNDE vb. 1. v. apartzine. 2. (fig.) a atarna (inv.) a spanzura. (Totul ~ de el.)

DEPINDE vb. 1. a apartzine a tzine. (Trustul ~ de minister.) 2. a atirna (inv.) a spinzura. (Totul ~ de el.)

depínde (d ns) vb. 1. A fi legat cu necesitate de... 2. A fi subordonat cuiva. Fr. dépendre probabil adaptat conjugarii lui prinde dupa analogia pendreprendreprinde. Der. (din fr.) dependent adj.; dependentza s. f.; independent adj.; independentza s. f.