DEPENDÉNTZA dependentze s. f. 1. Situatzia de a fi dependent; stare de subordonare de supunere. ♦ (Jur.) Subordonare economica politica etc. a unei tzari a unui teritoriu fatza de o putere straina prin limitarea libertatzii natzionale a dreptului suveran de a hotari asupra dezvoltarii sale. 2. (Mat.) Relatzia dintre diferitele valori ale unei variabile carora le corespund valori ale altei variabile. 3. Tulburare psihica manifestata prin lipsa de initziativa prin atashament total fatza de unele persoane. 4. Stare patologica datorata obishnuintzei de a consuma alcool stupefiante medicamente. Din fr. dépendance.

dependentza sf [At: VACARESCUL GR. 124/7 / V: ~dintze (inv) ~tzie / Pl: ~tze / E: fr dépendance] 1 Situatzie de a fi dependent (12). 2 Stare de subordonare. 3 Supunere. 4 (Mat) Proprietate a valorilor unei variabile de a corespunde valorilor altei variabile. 5 (Lpl) Ansamblu de dispozitive mecanice electrice sau electromagnetice prin care se realizeaza operatzii de inzavorare pe liniile de cale ferata. 6 (Is) ~a drumului Ansamblu al lucrarilor shi al accesoriilor unui drum.

DEPENDÉNTZA dependentze s. f. Situatzia de a fi dependent; stare de subordonare de supunere. Din fr. dépendance.

DEPENDÉNTZA s. f. Stare de atirnare de subordonare; supunere. Lipsa de comertz nedind o dezvoltare starii de mijloc ea k shi poporul se afla slaba in privintza boierilor shi dupa organizatzia militara a tzarii in dependentza de un soldat de sheful sau. BALCESCU O. II 15.

DEPENDÉNTZA s.f. 1. Situatzia de a fi dependent; stare de subordonare; atarnare supunere. 2. (Mat.) Faptul k diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (La pl.) Ansamblu de dispozitive mecanice electrice sau electromagnetice prin care se realizeaza efectuarea unor operatzii de inzavorare pe liniile de cale ferata. ◊ Dependentza drumului = ansamblul lucrarilor shi al instalatziilor accesorii ale unui drum. [Cf. fr. dépendance].

DEPENDÉNTZA s. f. 1. situatzia de a fi dependent; stare raport de subordonare. 2. (mat.) faptul k diferitelor valori ale unei variabile le corespund anumite valori ale altei variabile. 3. (pl.) ansamblu de dispozitive mecanice electrice sau electromagnetice prin care se realizeaza efectuarea unor operatzii de inzavorare pe liniile de cale ferata. ♦ ~ a drumului = ansamblul lucrarilor shi al instalatziilor accesorii ale unui drum. 4. (med.) stare de intoxicatzie cronica rezultand din absorbtzia repetata a unui drog sau medicament shi care se manifesta prin nevoia de a continua aceasta absorbtzie. (< fr. dépendance)

DEPENDÉNTZA f. 1) Situatzie de dependent. 2) Relatzie reciproca; reciprocitate; corelatzie. [G.D. dependentzei] /<fr. dépendance

dependentza f. 1. stare de supunere; 2. accesoriul unui lucru principal: dependentzele casei.

*dependéntza f. pl. e (d. dependent; fr. dépendance). Subordonare supunere: dependentza Egiptuluĭ fatza de Anglia. Pl. Partzĭ accesoriĭ ale uneĭ case (heĭuri) k shoproane grajdurĭ camere maĭ micĭ sh.a.

dependéntza (subordonare) s. f. g.d. art. dependéntzei; pl. dependéntze

dependéntza (situatzia de a fi dependent) s. f. g.d. art. dependéntzei; pl. dependéntze

dependentza (atarnare de...) tze pl. (ale unei case).

DEPENDÉNTZA s. aservire atarnare subordonare supunere (livr.) servitute. (Stare de ~ a unui popor.)

DEPENDENTZA s. aservire atirnare subordonare supunere (livr.) servitute. (Stare de ~.)

Dependentza ≠ autonomie independentza neatarnare suveranitate

DEPENDENTZA. Subst. Dependentza lipsa de independentza atirnare (inv.); supunere subordonare docilitate ascultare obedientza (livr.) smerire (inv.) conformism; cedare renuntzare. Ploconire ploconeala plecaciune umilire caciulire. Lipsa de vointza vointza slaba. Lipsa de initziativa. Adj. Dependent lipsit de independentza; servil supus plecat smerit subordonat docil ascultator obedient (livr.); conformist. Nehotarit lipsit de vointza. Vb. A fi dependent a depinde de... fi la cheremul (la voia) cuiva a fi la discretzia cuiva; a fi supus a se supune a se smeri ashi pleca capul (fruntea grumazul genunchiul) a fi subordonat a ajunge (a cadea a intra a incapea) pe mina cuiva a cadea in palma cuiva a fi la remorca cuiva a fi la bunul plac al cuiva a fi prada cuiva a fi la deriva cuiva a cadea (a incapea) in ghearele (in gheara) cuiva a fi la edecul cuiva a ajunge (a fi) sluga la dirloaga a fi in solda cuiva a fi sub papuc a fi in palma cuiva a fi docil a asculta; a se conforma; a ceda a se ploconi. A subordona a dispune de cineva a avea pe cineva la mina a avea pe cineva la cheremul sau a avea drept de viatza shi de moarte asupra cuiva a stapini; a purta (a invirti a juca) pe cineva pe degete a tzine in friu. V. asuprire servilism umilintza.

DEPENDÉNTZA s. f. (cf. fr. dépendence): stare de subordonare lipsa de autonomie a unei unitatzi sintactice. ◊ ~ única: d. de un singur element regent. Astfel in exemplul „Usha se deschise... shi intra un om mic pricajit foarte chel” (T. Popovici) fiecare din cele trei adjective atribute este subordonat substantivului om; de asemenea in exemplul „Batranul ofta greu shi privi neguros spre oshtean” (M. Sadoveanu) adverbele greu shi neguros complemente circumstantziale de mod sunt subordonate verbelor predicate ofta shi respectiv privi. In exemplul „Moshneagul incepu sa se mishte pe lavitza lui” (I. Agarbiceanu) a doua propozitzie (completiva directa) depinde de prima care e regenta. ◊ ~ multípla: d. de doua sau mai multe elemente regente. Astfel in exemplul „Un cuvant sau un sfat bun este o dovada de prietenie” adjectivul atribut bun este subordonat atat substantivului un cuvant cat shi substantivului un sfat; de asemenea in exemplul „Vorbea shi gandea incet omul acesta” adverbul complement incet este subordonat atat verbului predicat vorbea cat shi verbului predicat gandea. In exemplul „A dorit shi a ajuns sa shtie astazi multe lucruri” a treia propozitzie depinde atat de prima propozitzie cat shi de a doua propozitzie (de aici shi interpretarea ei dubla: completiva directa in virtutea relatziei cu prima unde verbul predicat a dorit e un verb tranzitiv shi predicativa in virtutea relatziei cu a doua unde verbul a ajuns e un verb copulativ nepredicativ).