optziuni
  • info

7 definitzii pentru demarcare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEMARCÁRE demarcari s. f. Actziunea de a (se) demarca shi rezultatul ei. V. demarca.

DEMARCÁRE demarcari s. f. Actziunea de a (se) demarca shi rezultatul ei. V. demarca.

demarcare sf [At: DEX / Pl: ~cari / E: demarca] 1 Trasare a unei linii de demarcatzie (6) Si: demarcaj (1) demarcat1 (1) demarcatzie (1). 2 Delimitare. 3 Despartzire. 4 (Spt) Scapare de sub supravegherea adversarului Si: demarcaj (4) demarcat1 (4) demarcatzie (4).

DEMARCÁRE s.f. Actziunea de a (se) demarca shi rezultatul ei; demarcatzie. [< demarca].

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

demarcáre s. f. g.d. art. demarcắrii; pl. demarcắri

demarcáre s. f. → marcare

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEMARCÁRE s. v. delimitare.

DEMARCARE s. circumscriere delimitare demarcatzie hotarnicire limitare marcare marginire. (~ a unui teren.)

Intrare: demarcare
demarcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • demarcare
  • demarcarea
plural
  • demarcari
  • demarcarile
genitiv-dativ singular
  • demarcari
  • demarcarii
plural
  • demarcari
  • demarcarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

demarcare, demarcarisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi demarca DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.