optziuni
  • info

15 definitzii pentru deformatzie

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEFORMÁTZIE deformatzii s. f. Deformare. [Var.: deformatziúne s. f.] Din fr. déformation lat. deformatio onis.

DEFORMÁTZIE deformatzii s. f. Deformare. [Var.: deformatziúne s. f.] Din fr. déformation lat. deformatio onis.

deformatzie sf [At: TURNESCU C. 53r/14 / V: ~iune diformatziune / Pl: ~i / E: fr déformation lat deformatio onis] 12 Deformare (12). 3 Uratzire. 4 (Prc) Vatamare. 5 (Prc) Ingrashare. 611 Deformare (611). 12 (Fig) Denaturare. 13 (Fig) Deformare (13).

DEFORMÁTZIE deformatzii s. f. Deformare.

DEFORMÁTZIE s.f. Alterare stricare a formei naturale sau primitive; deformare. ◊ Deformatzie profesionala = apreciere eronata mecanica datorita deprinderilor capatate prin exercitarea unei profesiuni. [Gen. iei var. deformatziune s.f. / cf. fr. déformation it. deformazione lat. deformatio].

DEFORMÁTZIE s. f. 1. deformare. ♦ ~ profesionala = folosire mecanica in viatza de toate zilele a deprinderilor capatate prin exercitarea unei profesiuni. 2. (tehn.) operatzie prin care se obtzine o modificare permanenta a formei volumului suprafetzei unui material. ♦ ~ plastica = prelucrare a unui material prin producerea unor modificari plastice. (< fr. déformation lat. deformatio)

DEFORMATZIÚNE s. f. v. deformatzie.

DEFORMATZIÚNE s. f. v. deformatzie.

deformatziune sf vz deformatzie

DEFORMATZIÚNE s.f. v. deformatzie.

deformatzi(un)e f. alterarea formei.

*deformatziúne f. (lat. deformátio ónis). Stricarea formeĭ uritzire. SHi átzie dar ob. are.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

deformátzie (tzie) s. f. art. deformátzia (tzia) g.d. art. deformátziei; pl. deformátzii art. deformátziile (tzii)

deformátzie s. f. → formatzie

deformatzie

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEFORMÁTZIE s. 1. v. desfigurare. 2. deformare. (~ profesionala.)

DEFORMATZIE s. 1. deformare desfigurare pocire schimonoseala schimonosire slutzire strimbare uritzire. (~ a fetzei unei persoane.) 2. deformare. (~ profesionala.)

Intrare: deformatzie
deformatzie substantiv feminin
  • silabatzie: -tzi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deformatzie
  • deformatzia
plural
  • deformatzii
  • deformatziile
genitiv-dativ singular
  • deformatzii
  • deformatziei
plural
  • deformatzii
  • deformatziilor
vocativ singular —
plural —
deformatziune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deformatziune
  • deformatziunea
plural
  • deformatziuni
  • deformatziunile
genitiv-dativ singular
  • deformatziuni
  • deformatziunii
plural
  • deformatziuni
  • deformatziunilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

deformatzie, deformatziisubstantiv feminin

  • 1. Alterare stricare a formei naturale sau primitive. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deformare
    • 1.1. Deformatzie profesionala = apreciere eronata mecanica datorita deprinderilor capatate prin exercitarea unei profesiuni. DN
  • 2. tehnica Operatzie prin care se obtzine o modificare permanenta a formei volumului suprafetzei unui material. MDN '00
    • 2.1. Deformatzie plastica = prelucrare a unui material prin producerea unor modificari plastice. MDN '00
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.