optziuni
  • info

11 definitzii pentru defaimator

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEFAIMATÓR OÁRE defaimatori oare adj. (Adesea substantivat) Care defaimeaza. Defaima + suf. tor.

defaimator ~oare smf a [At: (a. 1773) GCR. II 92/12 / V: ~fai~ ~faimatoriu ~orie ~am~ / Pl: ~i ~oare / E: defaima + tor] 12 (Inv) (Persoana) care indeparteaza pe cineva cu dispretz shi dojana Si: (ivr) defaimetz (12). 34 (Inv) (Persoana) care subapreciaza pe cineva Si: (ivr) defaimetz (34). 56 (Inv) (Persoana) care desconsidera pe cineva Si: (ivr) defaimetz (56). 78 (Inv) (Persoana) care injoseshte pe cineva Si: (ivr) defaimetz (78). 910 (Persoana) care umileshte pe cineva Si: (ivr) defaimetz (910). 1112 (Persoana) care detesta pe cineva Si: (ivr) defaimetz (1112). 1314 (Persoana) care vorbeshte de rau pe cineva Si: barfitor ponegritor. 1516 (Persoana) care blameaza pe cineva. 1718 (Persoana) care calomniaza pe cineva. 1920 (Persoana) care huleshte. 2122 (Persoana) care compromite pe cineva. 2324 (Persoana) care profaneaza ceva. 2526 (Persoana) care critica vehement pe cineva sau ceva. 2728 (Persoana) care condamna pe cineva. 2930 (Persoana) care stigmatizeaza pe cineva.

DEFAIMATÓR OÁRE defaimatori oare adj. (Adesea substantivat) Care defaimeaza; de ocara. Defaima + suf. ator.

DEFAIMATÓR OÁRE defaimatori oare adj. 1. Care cuprinde o defaimare; ponegritor hulitor. Vorbe defaimatoare. ▭ Puteam numiri defaimatoare In gindul meu satzi iscodesc. EMINESCU O. I 212. Satira este acum la romani o poema defaimatoare. ODOBESCU S. I 45. 2. Care ponegreshte. Om defaimator.

DEFAIMATÓR ~oáre (~óri ~oáre) shi substantival Care defaimeaza; ponegritor; denigrator; detractor; calomniator; clevetitor; barfitor. /a defaima + suf. ~tor

defaimator a. shi m. care defaima.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

defaimatór (fai) adj. m. pl. defaimatóri; f. sg. shi pl. defaimatoáre

defaimatór adj. m. (sil. fai) pl. defaimatóri f. sg. shi pl. defaimatoáre

defaim faimator adj. v.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEFAIMATÓR adj. s. adv. 1. adj. s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios. 3. adv. v. calomnios.

DEFAIMATOR adj. s. adv. 1. adj. s. birfitor calomniator clevetitor denigrator ponegritor (livr.) detractor (pop.) hulitor (inv.) balamut clevetnic napastuitor ponosluitor (turcism inv.) mozavir. (E un ~ ordinar.) 2. adj. birfitor calomnios clevetitor denigrator ponegritor (rar) calomniator (pop.) prost (inv.) mozavirnic. (Afirmatzii vorbe ~.) 3. adv. calomnios rau. (Vorbeshte ~ despre ei.)

Intrare: defaimator
defaimator adjectiv
  • silabatzie: de-fai- info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defaimator
  • defaimatorul
  • defaimatoru‑
  • defaimatoare
  • defaimatoarea
plural
  • defaimatori
  • defaimatorii
  • defaimatoare
  • defaimatoarele
genitiv-dativ singular
  • defaimator
  • defaimatorului
  • defaimatoare
  • defaimatoarei
plural
  • defaimatori
  • defaimatorilor
  • defaimatoare
  • defaimatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

defaimator, defaimatoareadjectiv

etimologie:
  • Defaima + sufix tor. DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.