decreta vt [At: BUDAIDELEANU LEX. / Pzi: ~téz shi 3 (inv) ~éta / E: fr décreter] 1 A ordona printrun decret (1). 2 A stabili printro decizie a unei autoritatzi. 3 (Pex) A afirma in mod sententzios shi categoric.

DECRETÁ decretez vb. I. Tranz. A da un decret; a hotari a ordona a orindui prin decret. Prezidiul Marii Adunari Natzionale a Republicii Populare Romine decreteaza:... B. O. 1953 1. Poporul romin decreta... independentza sa administrativa. CAMIL PETRESCU B. 98. ♦ Fig. A declara ceva in mod sententzios a emite o parere categorica. Ai mei... ma decretau lacom egoist lipsit de caracter. CAMIL PETRESCU U. N. 38. Tot ce facea era asha nesabuit shi fara de noima k nu se putea sa nu dai dreptate obshteshtii pareri carel decretase nebun. M. I. CARAGIALE C. 47. Prez. ind. pers. 3 shi: decréta.

DECRETÁ vb. I. tr. A da un decret; a hotari prin decret. ♦ (Fig.) A declara sententzios ceva. [< fr. décréter].

DECRETÁ vb. tr. 1. a da un decret; a hotari prin decret. 2. (fig.) a declara ceva cu emfaza sententzios; a emite o parere categorica. (< fr. décreter)

A DECRETÁ ~éz tranz. 1) A stabili prin decret. 2) fig. A declara in mod categoric; a exprima cu ton sententzios. /<fr. décréter

decretà v. 1. a da un decret; 2. a ordona a regula printr’un decret.

*decretéz v. tr. (fr. décréter d. décret decret). Decid pin decret: a decreta o vinzare.

decretá (a ~) (decre) vb. ind. prez. 3 decreteáza

decretá vb. (sil. cre) ind. prez. 1 sg. decretéz 3 sg. shi pl. decreteáza; ger. decretand

DECRETÁ vb. (JUR.) 1. a dispune (inv.) a lega. (Prin prezenta sheful statului ~...) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.)

DECRETA vb. (JUR.) 1. a dispune (inv.) a lega. (Prin prezenta sheful statului ~...) 2. a proclama. (A ~ starea de asediu.)