declarare sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~lăr~ / Pl: ~rări / E: declara] 1 Anunțare prin grai sau scris Si: declarat¹ (1), declarație (1). 2 Afirmare deschisă a ceva Si: declarat¹ (2), declarație (2). 3 Aducere la cunoștința publică a ceva Si: declarat¹ (3), declarație (3). 4 Comunicare cu caracter oficial a unei persoane în fața unei autorități Si: declarat¹ (4), declarație (4). 5 Începere în mod oficial a ceva de către o autoritate Si: declarat¹ (5), declarație (5). 6 Mărturisire a unui sentiment intim Si: declarat¹ (6), declarație (6). 7 Calificare a cuiva drept ceva Si: declarat¹ (7), declarație (7). 8 Pronunțare a unei sentințe judecătorești Si: declarat¹ (8), declarație (8). 9 Apariție a unui fenomen Si: declarat¹ (9), declarație (9). 10 Începere a unui proces Si: declarat¹ (10), declarație (10). 11-12 Anunțare a atitudinii (de sprijin sau) de opoziție contra cuiva sau a ceva Si: declarat¹ (11-12), declarație (11-12).

DECLARÁRE, declarări, s. f. Faptul de a (se) declara; declarație. Declararea veniturilor.

DECLARÁRE s.f. Faptul de a declara; declarație. [< declara].

*declarațiúne f. (lat. declarátio, -ónis). Acțiunea de a declara: declarațiune de războĭ. Enumerațiune: declarațiune de bunurĭ (averĭ). – Și -ație și -áre.

declaráre (de-cla-) s. f., g.-d. art. declarắrii; pl. declarắri

declaráre s. f. (sil. -cla-), g.-d. art. declarării; pl. declarări