decisiv ~a a [At: MAG. IST. I 265/1 / V: (rar) ~iziv / Pl: ~i ~e / E: fr décisif] 1 Care hotarashte Si: (inv) decizator. 2 Care este de natura a determina o concluzie definitiva Si: hotarator. 3 (Rar; d. oameni) Care exprima decizie.

DECISÍV A decisivi e adj. Care hotarashte care face sa se aleaga intrun fel sau altul care face sa inceteze orice indoiala; hotaritor. Asemeni unor armate in ajunul unei batalii decisive siluetele lumii ies din intunerec. BOGZA C. O. 248. Voia destinul... sal puna la cea din urma incercare sai dea lovitura decisiva? GALACTION O. I 635.

DECISÍV A adj. Hotarator. [Cf. fr. décisif lat. decissivus].

DECISÍV A adj. care determina luarea unei hotarari definitive; hotarator. (< fr. décisif lat. decisivus)

DECISÍV ~a (~i ~e) 1) Care decide; in masura sa decida ceva; determinant; hotarator. 2) Care exclude posibilitatea de a fi revazut; fara posibilitate de revenire; definitiv; hotarat; irevocabil. /<fr. décisif lat. decisivus

deciziv ~a a vz decisiv

deciziv a. 1. care decide care pune capat: batalie deciziva; 2. indraznetz: spirit deciziv.

*decizív a adj. (mlat. decisivus). Care decide: lupta deciziva argument deciziv. Indraznetz rezolut: ton deciziv. Adv. In mod deciziv.

decisív adj. m. pl. decisívi; f. decisíva pl. decisíve

decisív adj. m. pl. decisívi; f. sg. decisíva pl. decisíve

decisiv

deciziv.

DECISÍV adj. 1. v. hotarator. 2. v. convingator. 3. v. esentzial.

DECISIV adj. 1. determinant hotaritor (livr.) irefutabil (frantzuzism inv.) ponderos (fig.) strivitor zdrobitor. (A venit eu argumente ~.) 2. concludent convingator edificator elocvent graitor hotaritor ilustrativ pilduitor puternic serios solid tare temeinic (rar) probant vorbitor (inv.) induplecator. (O dovada ~; un exemplu ~.) 3. adinc capital considerabil crucial esentzial fundamental hotaritor important insemnat organic primordial profund radical serios structural substantzial vital (livr.) cardinal major nodal (rar) temeinic. (Prefaceri ~.)

Decisiv ≠ nedecisiv nedeterminant nehotarator