3 definitzii pentru debruia
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DEBRUIÁ vb. I. tr. refl. 1. (Frantzuzism) A ieshi din incurcatura; a (se) descurca. 2. A inlatura un bruiaj. [Pron. bruia p. i. iez 36 iaza. / < fr. débrouiller].
DEBRUIÁ vb. tr. refl. 1. a ieshi din incurcatura; a (se) descurca. 2. a inlatura un bruiaj. (< fr. débrouiller)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
debruiá vb. ind. prez.3 sg. debruiáza
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Intrare: debruia
verb (VT213) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)