11 definiții pentru debarcare
din care- explicative (5)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEBARCÁRE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. ◊ Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. – V. debarca.
DEBARCÁRE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. ◊ Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. – V. debarca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
debarcare sf [At: HASDEU, I. C. 162 / V: (înv) desb~ / Pl: ~cări / E: debarca] 1 Coborâre pe mal dintr-o navă Si: debarcat1 (1). 2 (Pex) Coborâre din tren sau din alt vehicul Si: debarcat1 (2). 3 (Rar; gmț) Descindere (într-o altă localitate sau) într-un loc Si: debarcat1 (3). 4 Atacare a țărmului inamic cu trupe aduse pe nave (speciale) Si: debarcat1 (4). 5 Acostare a corăbiilor Si: debarcat1 (5). 6 (Îs) Navă de ~ Navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării (1) de trupe și de materiale. 7 (Iuz) Înlăturare a cuiva dintr-un post de conducere Si: debarcat1 (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBARCÁRE, debarcări, s. f. Acțiunea de a debarca; coborîre dintr-o navă (sau, p. ext., din tren). Nu s-a putut face nimic pentru ca să i se îngăduie debarcarea? CAMIL PETRESCU, B. 218. La debarcare ne așteptau autoritățile. CONTEMPORANUL, IV 133. ◊ Stație de debarcare = punctul final al unei călătorii cu trenul. Mai mult de jumătate din pasageri aveau deschisă în fața ochilor o carte pe care o închideau... în momentul în care trenul se oprea în stația lor de debarcare. STANCU, U.R.S.S. 20.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEBARCÁRE s.f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. [< debarca].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*debarcáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a debarca. Fig. Înlăturare, părăsire: debarcarea unuĭ partizan incomodant.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
debarcáre s. f., g.-d. art. debarcắrii; pl. debarcắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
debarcáre s. f., g.-d. art. debarcării; pl. debarcări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEBARCÁRE s. v. demitere, destituire, îndepărtare, scoatere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Debarcare ≠ îmbarcare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DEBARCARE a) etapă a acțiunii de desantare care cuprinde atingerea solului de către desantul aerian aerotransportat sau parașutat și luptele pentru ocuparea primelor raioane ale subunităților desante; b) acțiune de descărcare a aeronavelor (de materiale, mijloace tehnice sau de luptă) și scoaterea echipajului (și a pasagerilor) de la bordul unei aeronave.
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
debarcare, debarcărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNantonime: îmbarcare
- Nu s-a putut face nimic pentru ca să i se îngăduie debarcarea? CAMIL PETRESCU, B. 218. DLRLC
- La debarcare ne așteptau autoritățile. CONTEMPORANUL, IV 133. DLRLC
- 1.1. Stație de debarcare = punct final al unei călătorii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mai mult de jumătate din pasageri aveau deschisă în fața ochilor o carte pe care o închideau... în momentul în care trenul se oprea în stația lor de debarcare. STANCU, U.R.S.S. 20. DLRLC
-
- 1.2. Navă de debarcare = navă special construită, cu prora plată și dreaptă, pentru a permite apropierea maximă de uscat în vederea debarcării de trupe și de materiale. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- debarca DEX '09 DEX '98 DN