danubian, ~ă a [At: (a. 1850) DOC. EC. 975 / P: ~bi-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr danubien] 1 Care aparține regiunii Dunării Si: dunărean. 2 Care se referă la regiunea Dunării. 3 Care este situat în regiunea Dunării Si: dunărean. 4 Specific regiunii Dunării Si: dunărean. 5 (Îs) Uniune ~ă Uniune a statelor dunărene, bazată pe acorduri economice, creată în perioada dintre cele două războaie mondiale. 6 (Îs) Climat ~ Climat temperat cu diferențe mari de temperatură între vară și iarnă.

DANUBIÁN, -Ă, danubieni, -e, adj. (Despre o țară, un ținut etc.) Din regiunea Dunării; dunărean. Statele danubiene. – Pronunțat: -bi-an.

DANUBIÁN, -Ă adj. Dunărean. [Pron. -bi-an, pl. -ieni, -iene. / cf. danubien < Danubius – numele latinesc al Dunării].

DANUBIÁN, -Ă adj. din regiunea Dunării; dunărean. (< fr. danubien)

DANUBIÁN ~ánă (~éni, ~éne) 1) Care ține de Dunăre; propriu Dunării; dunărean. 2) Care se află pe malurile Dunării; din apropierea Dunării; de pe Dunăre; dunărean. [Sil. -bi-an] /<fr. danubien

Danubian a. Terasă Danubiană, fâșie de pământuri băltoase d’alungul țărmului stâng al Dunării.

*danubián, -ă adj. și s. De la Dunăre (lat. Danubius și Danuvius).

danubián (-bi-an) adj. m., pl. danubiéni (-bi-eni); f. danubiánă, pl. danubiéne

danubián adj. m. (sil. -bi-an), pl. danubiéni (sil. -bi-eni); f. sg. danubiánă, pl. danubiéne

danubian, -bieni.

DANUBIÁN adj. v. dunărean.

DANUBIAN adj. dunărean. (Regiunea ~.)

CAVALERII DANUBIENI (în mitologia geto-dacilor), divinități în prov. romane dunărene înfățișate sub forma unor călăreți, care poartă în vârful suliței balaurul dacic. Constituie, probabil, o dedublare a Cavalerului Trac.