DALMAȚIÁN, -Ă, dalmațieni, -e, s. m. și f. Rasă de câini de talie mijlocie cu părul scurt de culoare albă cu numeroase pete mici negre sau maro-închis. ◊ (Adjectival) Câine dalmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. dalmatien.

dalmațian, ~ă [At: ENC. AGR. I, 556 / Pl: ~ieni, ~iene / E: Dalmația + -an] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a regiunii situată pe litoralul oriental al Adriaticii Si: dalmatin (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din regiunea situată pe litoralul oriental al Adriaticii Si: (rar) dalmatin (3-4). 5 smp Populație care locuiește în această regiune Si: (rar) dalmatin (5). 6-7 a Care se referă la Dalmația sau la dalmațieni (5) Si: (rar) dalmatin (6-7). 8-9 a Care aparține Dalmației sau dalmațienilor (5) Si: (rar) dalmatin (8-9). 10-11 sm, a (Șîs dog sau câine ~) (Câine de vânătoare de talie mare), care are blana albă, cu pete mici, negre (sau maro) adesea uniforme ca întindere și repartiție Si: (rar) dalmatin (10-11).

DALMAȚIÁN, -Ă, dalmațieni, -e, s. m. și f. Specie de câine de talie mijlocie cu părul scurt de culoare albă cu numeroase pete mici negre sau maro-închis. ♦ (Adjectival) Câine dalmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. dalmatien.

DALMAȚIÁN¹ s. m. câine de agrement, decorativ, rezistent, cu blana albă acoperită cu mici pete negre sau maro închis. (< fr. dalmatien)

DALMAȚIÁN ~éni m. 1) Specie de câini cu părul scurt, de culoare albă cu pete mici negre sau maro. 2)Câine din această specie. /<fr. dalmatien

dalmațián (-ți-an) adj. m., s. m., pl. dalmațiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. dalmațiánă, pl. dalmațiéne

dalmațián adj. m., s. m. (sil. -ți-an), pl. dalmațiéni (sil. -ți-eni); f. sg. dalmațiánă, pl. dalmațiéne

dalmațian, dalmațieni s. m. (pub., peior.) 1. persoană coruptă, cu onoarea pătată. 2. persoană cu conștiința sau biografia pătată din cauza comportamentului său din perioada comunistă.