4 definiții pentru căpățan

Explicative DEX

căpățán sn [At: JAHRESBER. III, 318 / V: ~țấn / Pl: ~e / E: ml capitium] 1 Căpăstru (1). 2 Legătură de lemne.

Relaționale

CĂPĂȚÁN s. v. căpăstru, căpețea.

căpățan s. v. CĂPĂSTRU. CĂPEȚEA.

Etimologice

căpățán (-ne), s. n. – Căpăstru. Germ. Kappzaum, din it. cavezzone. Germanism, se folosește în Trans.

Intrare: căpățan
căpățan substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpățan
  • căpățanul
  • căpățanu‑
plural
  • căpățane
  • căpățanele
genitiv-dativ singular
  • căpățan
  • căpățanului
plural
  • căpățane
  • căpățanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)