opțiuni
  • info

9 definiții pentru cârâit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÂRÂÍT1 s. n. Faptul de a cârâi; cârâială (1). – V. cârâi.

CÂRÂÍT1 s. n. Faptul de a cârâi; cârâială (1). – V. cârâi.

cârâit1 sn [At: SĂM. IV, 150 / Pl: ~uri / E: cârâi] 1-2 Cârâială (1-2).

CÂRÂÍT1 n. 1) A CÂRÂI. 2) Sunet gutural caracteristic, scos de unele păsări (găini, ciori etc.). /v. a cârâi

CÎRÎÍT1 s. n. Acțiunea de a cîrîi; zgomotul produs prin această acțiune. În ierburile umede de la marginea poienii pornește cîrîitul înăbușit al unui cristei. SADOVEANU, O. I 284. ◊ Fig. Se aude un cîrîit de automobil. CAMIL PETRESCU, T. II 79.

cîrîít n., pl. urĭ. Acțiunea și rezultatu cîrîiriĭ: un cîrîit de cĭoară.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârâít s. n.

cârâít s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂRÂÍT s. v. cârâială.

CÎRÎIT s. cîrîială. (~ de găină.)

Intrare: cârâit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cârâit
  • cârâitul
  • cârâitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cârâit
  • cârâitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cârâitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a cârâi; cârâială. DEX '09 DEX '98
    • format_quote În ierburile umede de la marginea poienii pornește cîrîitul înăbușit al unui cristei. SADOVEANU, O. I 284. DLRLC
    • format_quote figurat Se aude un cîrîit de automobil. CAMIL PETRESCU, T. II 79. DLRLC
    • diferențiere Sunet gutural caracteristic, scos de unele păsări (găini, ciori etc.). DLRLC NODEX
etimologie:
  • vezi cârâi DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.