9 definiții pentru cântăreală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÂNTĂREÁLĂ s. f. (Rar) Cântărire. – Cântări + suf. -eală.
CÂNTĂREÁLĂ s. f. (Rar) Cântărire. – Cântări + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cântăreálă sf [At: PONI, F. 36 / Pl: ~eli / E: cântări + -eală] (Rar) 1-3 Cântărire (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cântăreală f. starea lucrului cântărit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎNTĂREÁLĂ s. f. (Rar) Cîntărire. Cîntăreală dreaptă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cîntăreálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a cîntări.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cântăreálă (rar) s. f., g.-d. art. cântărélii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cântăreálă s. f., g.-d. art. cântărélii; pl. cântăréli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CÂNTĂREÁLĂ s. v. cântar, cântărire, cântărit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cîntăreală s. v. CÎNTAR. CÎNTĂRIRE. CÎNTĂRIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cântărealăsubstantiv feminin
-
- Cântăreală dreaptă. DLRLC
-
etimologie:
- Cântări + sufix -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.