9 definiții pentru cuțitar
Explicative DEX
CUȚITÁR, cuțitari, s. m. 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat. 2. (Fam.) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuș. – Cuțit + suf. -ar.
CUȚITÁR, cuțitari, s. m. 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat. 2. (Fam.) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuș. – Cuțit + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de gudovan
- acțiuni
cuțitar sm [At: LEX. MARS. 17 / V: ~țâtar / Pl: ~i / E: cuțit + -ar] 1-4 Persoană care face, repară, ascute etc. sau vinde cuțite. 5 Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei dispute. 6 Hoț care amenință cu cuțitul.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUȚITÁR, cuțitari, s. m. (Familiar) Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul certei sau încăierării.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUȚITÁR ~i m. 1) Persoană care face sau vinde cuțite. 2) fam. Scandalagiu gata oricând să scoată cuțitul și să lovească. /cuțit + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cuțitar m. cel ce face sau vinde cuțite, bricege, foarfeci.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuțitár m. (d. cuțit). Fabricant saŭ vînzător de cuțite, de foarfece ș. a. Asasin cu cuțitu (ca lat. sicarius, d. sica, cuțit).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
cuțitár s. m., pl. cuțitári
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuțitár s. m., pl. cuțitári
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
cuțitar, cuțitari s. m. 1. persoană îndemânatică în folosirea cuțitului ca armă. 2. persoană care umblă înarmată cu cuțit.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
cuțitar, cuțitarisubstantiv masculin
- 1. Persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat. DEX '98 DEX '09
- 2. Scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bătăuș
etimologie:
- Cuțit + sufix -ar. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.