cutcurig sm vz cucurig

cutcurig m. numele oltenesc al eleborului. [Lit. cucurigu: florile plantei sunt de un alb trandafiriu].

elebor n. plantă întrebuințată ca purgativ și numită popular bojățel sau cutcurig.

cucuríg m. (d. cucurigu. D. rom. vine bg. sîrb. kukorek, elebor). Elebor. S. n., pl. urĭ. Locuință țuguĭată, foișor (pin aluz. la obiceĭu cocoșuluĭ de a cînta cucurigu pe locurĭ înalte). – În Munt. și cutcurig.

CUTCURÍG s. v. spânz.

cutcurig s. v. SPÎNZ.