O definiție pentru cusmete
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cusméte (-éți), s. f. – Bucată, crîmpei. Tc. kismet (Bogrea, Dacor., I, 275).
Intrare: cusmete
cusmete substantiv feminin
| substantiv feminin (F109) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||