O definitzie pentru culminativ
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CULMINATÍV A adj. (Liv.) Culminant. [< culmina + (t)iv].
Intrare: culminativ
culminativ adjectiv
| adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)