10 definiții pentru cugetător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gânditor. – Cugeta + suf. -ător.
CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gânditor. – Cugeta + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cugetător, ~oare a [At: MINEIUL (1776) / Pl: ~i, ~oare / E: cugeta + -(ă)tor] 1 Gânditor. 2 (Îs) ~ de Dumnezeu Evlavios. 3 (Îe) A fi bun (sau de bine) ori (de) rău ~ A fi bine sau rău intenționat. 4 (Nob; d. lucruri și întâmplări) Care dă de gândit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUGETĂTÓR, -OÁRE, cugetători, -oare, s. m. și f. Gînditor. V. filozof. Cugetătorii antici. ▭ În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte. EMINESCU, O. I 133. ◊ Compus: liber-cugetător v. liber.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUGETĂTÓR ~i m. Persoană care studiază problemele fundamentale ale naturii și societății; gânditor. ◊ Liber-~ persoană care nu crede în Dumnezeu; ateu. /a cugeta + suf. ~ător
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cugetător a. și m. cel ce cugetă, ale cărui cugetări sunt serioase, profunde; liber-cugetător, care nu recunoaște nicio autoritate în materie de opiniuni religioase.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cugetătór, -oáre adj. Care cugetă bine. Liber-cugetător, care nu recunoaște nicĭ o autoritate în materie de religiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cugetătór s. m., pl. cugetătóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cugetătór s. m., pl. cugetătóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUGETĂTÓR s., adj. 1. v. filozof. 2. adj. v. reflexiv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUGETĂTOR s., adj. 1. s. filozof, gînditor, (înv.) cugetăret. (Un mare ~ materialist.) 2. adj. gînditor, meditativ, reflexiv, (înv.) meditator, (glumeț și ir.) pansiv. (Un tip ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cugetător, cugetătorisubstantiv masculin cugetătoare, cugetătoaresubstantiv feminin
- 1. Gânditor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: gânditor
- Cugetătorii antici. DLRLC
- În prezent cugetătorul nu-și oprește a sa minte. EMINESCU, O. I 133. DLRLC
-
etimologie:
- Cugeta + sufix -ător. DEX '98 DEX '09