opțiuni

7 definiții pentru cucuia

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cucuia1 vr [At: ANON. CAR. / Pzi: ~cui / E: cucuiat2] (Reg) 1 (Mai ales d. copii) A se cățăra. 2 (Fig; mai ales despre femeile tinere) A se împopoțona.

cucuia2 vi [At: VICIU, GL. / E: cf cucuța] (Trs) A umbla la urat în ajunul Crăciunului cu pițărăul.

cucuià v. a se cocoța. [V. cucuiu].

cucui4 v vz cucuia1

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CUCUIÁ vb. v. cățăra, cocoța, ridica, sui, urca.

cucuia vb. v. CĂȚĂRA. COCOȚA. RIDICA. SUI. URCA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cucuiá, cucúi, vb. I refl. (reg.) 1. a se cățăra, a se sui, a se cocoța, a se barica. 2. (fig.) a se împopoțona, a se împodobi peste măsură.

Intrare: cucuia
verb (V104)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucuia
  • cucuiere
  • cucuiat
  • cucuiatu‑
  • cucuind
  • cucuindu‑
 singular plural
  • cucuie
  • cucuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiam
  • cucuiai
  • cucuiasem
a II-a (tu)
  • cucui
 (să)
  • cucui
  • cucuiai
  • cucuiași
  • cucuiaseși
a III-a (el, ea)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuia
  • cucuie
  • cucuiase
plural I (noi)
  • cucuiem
 (să)
  • cucuiem
  • cucuiam
  • cucuiarăm
  • cucuiaserăm
  • cucuiasem
a II-a (voi)
  • cucuiați
 (să)
  • cucuiați
  • cucuiați
  • cucuiarăți
  • cucuiaserăți
  • cucuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • cucuie
 (să)
  • cucuie
  • cucuiau
  • cucuiară
  • cucuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)