CUB (12) cuburi s. n. (3) cubi adj. 1. S. n. Corp geometric cu shase fetze patrate egale intre ele. ♦ (Mat.) Puterea a treia a unui numar sau a unei marimi.^[1] 2. Produs al inmultzirii unui numar cu sine insushi de doua ori. 3. Adj. (In sintagma) Metru (sau decimetru centimetru etc.) cub = unitate de masura pentru volume egala cu volumul unui corp de forma cubica avand latura egala cu un metru (sau cu un decimetru etc.). Din fr. cube lat. cubus.

cub [At: C. PETRESCU R. DR. 94 / Pl: ~uri / E: fr cube lat cubus] 1 sn Corp geometric cu shase fetze patrate egale. 2 sn (Pex) Obiect cu forma de cub (1). 3 sn (Mat) Produs al unui numar inmultzit prin patratul sau. 45 a (Is) metru ~ centimetru ~ Unitate de masura pentru volume egala cu volumul unui cub (2) cu latura de un metru (centimetru etc.).

CUB cuburi s. n. 1. Corp geometric cu shase fetze patrate egale intre ele. 2. Produs al inmultzirii unui numar cu sine insushi de doua ori. ♦ (Adjectival; in sintagma) Metru (sau decimetru centimetru etc.) cub = unitate de masura pentru volume egala cu volumul unui corp de forma cubica avand latura egala cu un metru (sau cu un decimetru etc.) Din fr. cube lat. cubus.

CUB cuburi s. n. 1. Corp geometria cu shase fetze patrate egale intre ele. 2. Produs al inmultzirii unui numar cu sine insushi de doua ori. Cubul lui 5 este 125. ◊ (Adjectival in expr.) Metru cub (sau centimetru cub etc.) = unitate de masura pentru volume egala cu a unui solid cubic avind latura de dimensiunea liniara respectiva.

CUB s. n. 1. corp geometric cu shase fetze patrate egale intre ele. 2. puterea a treia a unui numar sau a unei expresii (algebrice). ◊ (adj.) metru (sau decimetru centimetru) cub = unitate de masura pentru volum egala cu volumul unui corp cubic avand latura cat dimensiunea liniara respectiva. (< fr. cube lat. cubus)

CUB² ~i adj.: Metru (sau centimetru decimetru etc.) ~ unitate de masura pentru volume egala cu volumul unui corp de forma cubica avand latura cat dimensiunea liniara respectiva. /<fr. cube lat. cubus

cub n. pl. urĭ shi maĭ rar m. (lat. cubus d. vgr. kýbos cub). Geom. Corp solid cu shase fetze patrate egale: volumu unuĭ cub e egal cu lungimea uneĭ laturĭ a luĭ inmultzite de treĭ orĭ cu ĭa. Aritm. Cubu unuĭ numar saŭ un numar la cub acest numar inmultzit de treĭ orĭ cu el singur: 27 e cubu lui 3. Zar de joc fiindca are forma de cub. Adj. m. Metru cub metru cubic: doĭ metri cubĭ de nisip.

cub¹ adj. m. pl. cubi; simb. ³

cub adj. m. pl. cubi