4 definiții pentru crâncenare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

crâncenare sf [At: MDA ms / V: ~ncin~ / Pl: ~nări / E: crâncena] (Înv) 1 Înarmare. 2 Îngrozire. 3 Cutremurare de groază Si: crâncenat1 (3), crâncenire (3), crâncenit1 (1-3).

crâncena vr [At: POGOR, HENR. 229 / V: ~ncina / Pzi: ~nez / E: crâncen] (Înv) 1 A se înarma. 2 A se îngrozi. 3 A se cutremura de groază Si: a se crânceni (3).

CRÂNCENÁ, crâncenez, vb. I. Refl. (Reg.) A se încrâncena. – Din crâncen.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crâncená vb., ind. prez. 3 sg. și pl. crânceneáză

Intrare: crâncenare
crâncenare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâncenare
  • crâncenarea
plural
  • crâncenări
  • crâncenările
genitiv-dativ singular
  • crâncenări
  • crâncenării
plural
  • crâncenări
  • crâncenărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crâncena, crâncenezverb

etimologie:
  • crâncen DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.