CROȘÉTĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de lemn, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșét s. n.] – Din fr. crochet.

croșetă sf [At: VLAHUȚĂ, D. 31 / V: ~șet sn / Pl: ~te / E: fr crochet] 1 Ac lung, cu vârful îndoit ca un cârlig, cu care se fac diferite împletituri (mai ales dantele) Si: cârligel, i(n)gliță. 2 (Teh) Piesă de fier în formă de cui sau piron cu un capăt lățit și cu găuri, folosită pentru a îmbina două bucăți de lemn. 3 (Tip; mpl) Paranteză dreaptă. 4 Paranteză unghiulară. 5 Unealtă alcătuită dintr-o tijă cu lamă, cu care se îndepărtează amestecul de formare dintr-o formă de turnătorie. 6 (În arhitectura gotică; îf croșet) Ornament sculptat, ca o frunză cu vârful curbat.

CROȘÉTĂ, croșete, s. f. 1. Ac lung de metal, de os, de material plastic etc. cu vârful îndoit ca un cârlig, utilizat la mașinile de tricotat sau pentru croșetat, împletit etc. 2. Unealtă alcătuită dintr-o tijă prevăzută cu o lamă, cu ajutorul căreia se îndepărtează pământul rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă de oțel de forma unui cui, cu un cap lățit prevăzut cu găuri, utilizat la solidarizarea îmbinărilor din lemn. 4. Paranteză dreaptă. 5. (În arhitectura gotică, în forma croșet) Ornament sculptat în formă de frunză cu vârful curbat. [Var.: croșét s. n.] – Din fr. crochet.

CROȘÉTĂ, croșete, s. f. Ac lung de metal sau de os, cu vîrful îndoit ca un cîrlig, cu care se lucrează diferite împletituri, în special dantele. – Variantă: croșét, croșete (VLAHUȚĂ, O. A. III 20), s. n.

CROȘÉTĂ s.f. 1. Ac lung cu vârful în formă de cârlig, cu care se lucrează diferite împletituri (mai ales dantele) din ață, lână etc. 2. Tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. Piesă din oțel de forma unui cui cu cap lățit prevăzut cu găuri, folosit în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. (Poligr.) Paranteză colțuroasă, dreaptă. [Var. croșet s.n. / < fr. crochet].

CROȘÉTĂ s. f. 1. dispozitiv, instrument în formă de cârlig. ◊ ac lung cu vârful în formă de cârlig cu care se lucrează diferite împletituri (dantele) din ață, lână etc. 2. tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. piesă de oțel de forma unui cui cu cap lățit cu găuri, în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. paranteză dreaptă. (< fr. crochet)

CROȘÉTĂ ~e f. 1) Unealtă de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; cârlig; igliță. 2) poligr. Paranteză dreaptă. /<fr. crochet

croșet sn vz croșetă

CROȘÉT s.n. 1. Ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornișele și extradosul arcelor gotice. 2. V. croșetă. [< fr. crochet].

CROȘÉT s. n. 1. ornament sculptat în formă de frunză curbată, cu care se decorează frontoanele, cornișele și extradosul arcelor gotice. 2. (med.) aspect grafic sau radiologic, o denivelare bruscă. 3. cordon litoral în formă de săgeată curbată. (< fr. crochet)

CROȘÉT ~e n. Ornament arhitectural în formă de frunză curbată. /<fr. crochet

croșet n. cârlig cu vârf, igliță.

*croșét n., pl. e (fr. crochet, d. croc, colț, dinte canin). Barb. Acușor, igliță (de împletit).

croșétă (ac, unealtă, piesă, paranteză dreaptă) s. f., g.-d. art. croșétei; pl. croșéte; (paranteze) [ ]

croșétă (instrument) s. f., pl. croșéte

croșetă

croșét (ornament) s. n., pl. croșéte

croșét (arhit.) s. n., pl. croșéte

croșéte (paranteze drepte) s. f. pl.

croșet, -te.

CROȘÉTĂ s. 1. igliță, (reg.) cârligel. (~ pentru împletit.) 2. v. paranteză dreaptă.

CROȘETĂ s. 1. igliță, (reg.) cîrligel. (~ pentru împletit.) 2. paranteză dreaptă, (rar) paranteză franceză. (Text închis între ~e.)

croșétă (-tă), s. f. – Ac de croșetat. – Var. croșet. Fr. crochet. – Der. croșeta, vb. (a împleti manual cu croșeta).