CRISTALIZÁȚIE, cristalizații, s. f. (Rar) Cristalizare. [Var.: cristalizațiúne s. f.] – Din fr. cristallisation.

cristalizație sf [At: DA / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr cristallisation] (Înv) 1-3 Cristalizare (1-3).

CRISTALIZÁȚIE, cristalizații, s. f. Cristalizare. [Var.: cristalizațiúne s. f.] – Din fr. cristallisation.

CRISTALIZÁȚIE s.f. Cristalizare. [Gen. -iei, var. cristalizațiune s.f. / < fr. cristallisation].

CRISTALIZÁȚIE s. f. cristalizare. (< fr. cristallisation)

cristalizațiune sf vz cristalizație

CRISTALIZAȚIÚNE s.f. v. cristalizație.

cristalizați(un)e f. 1. acțiunea de a (se) cristaliza; 2. grămadă de cristale.

*cristalizațiúne f. (d. cristalizez). Acțiunea de a saŭ de a se cristaliza. – Și -áție, dar ob. -áre.

cristalizáție (rar) (-ți-e) s. f., art. cristalizáția (-ți-a), g.-d. art. cristalizáției; pl. cristalizáții, art. cristalizáțiile (-ți-i-)

cristalizáție s. f. (sil. -ți-e), art. cristalizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. cristalizáției; pl. cristalizáții, art. cristalizáțiile (sil. -ți-i-)

CRISTALIZÁȚIE s. v. cristalizare. (~ unei substanțe.)

CRISTALIZAȚIE s. (FIZ.) cristalizare. (~ unei substanțe.)