opțiuni
  • info

12 definiții pentru cretaceu (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.

CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.

cretaceu, ~cee [At: CADE / Pl: ~cee, ~cei / E: fr crétacé, lat cretaceus] 1 a Specific cretei (1). 2 a Care se referă la cretă (1). 3 a Care provine de la cretă (1). 4 a Care aparține cretei (1). 5 sn (Glg) Cretacic (1).

CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, sdj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă.

CRETACÉU, -ÉE adj. (Despre roci) De natura cretei, alcătuit din cretă. [Pron. -ceu. / < fr. crétacé].

CRETACÉU, -E, cretacei, -e, I. adj. 1. (Despre roci) de natura cretei. 2. (Despre plante) care crește pe sol cretacic. II. s. n. Cretacic. (din fr. crétacé)

CRETACÉU ~e (~i, ~e) (despre roci) Care este alcătuit din cretă; format din cretă. /<fr. crétacé

cretaceu a. care e de natura cretei: teren cretaceu.

*cretacéŭ, -ée adj. (fr. crétacée, d. lat. cretáceus). Min. De cretă: teren cretaceŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cretacéu1 adj. m., pl. cretacéi; f. sg. și pl. cretacée

cretacéu adj. m., pl. cretacéi; f. sg. și pl. cretacée

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRETACÉU s., adj. 1. s., adj. v. cretacic. 2. adj. v. cretos.

CRETACEU s., adj. 1. s., adj. (GEOL.) cretacic. (Perioada ~.) 2. adj. cretos. (Material ~.)

Intrare: cretaceu (adj.)
cretaceu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A103)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cretaceu
  • cretaceul
  • cretaceu‑
  • cretacee
  • cretaceea
plural
  • cretacei
  • cretaceii
  • cretacee
  • cretaceele
genitiv-dativ singular
  • cretaceu
  • cretaceului
  • cretacee
  • cretaceei
plural
  • cretacei
  • cretaceilor
  • cretacee
  • cretaceelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cretaceu, cretaceeadjectiv

  • 1. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cretos
    • 1.1. învechit Care se referă la perioada cretacică. DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre plante) care crește pe sol cretacic. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.