creshtet sn [At: PALIA (1581) ap. GCR I 36 / V: (reg) ~tit / Pl: ~e ~uri / E: creshte + et] 1 (Atm; pfm) Sinciput. 2 Punctul cel mai inalt al capului. 3 (Pfm) Fontanela. 4 (Ilav) Din (sau de la) ~ panan talpi (ori in talpa sau la picioare) ori din talpa (sau talpi) pana in ~ Peste tot corpul. 5 (Ilav) Din (sau de la) ~ panan talpi (ori in talpi sau la picioare) De sus in jos. 6 (Ie) Nui trece (sau nui vine) nici prin ~ (ori ~ul) (capului) Nushi poate inchipui. 7 (Iae) Nui trece prin minte. 8 (Reg; ie) Ai scoate cuiva (ceva) prin ~ A cicali. 9 (Reg; iae) A dojeni. 10 (Reg; iae) A tot aminti deo binefacere care a facuto. 1112 (Parul din) varful capului. 13 (Pop) Capatai. 1416 Varf ascutzit (de munte de stanca de copac etc.) Si: cap coama creasta culme pisc. 17 (Gmt) Punctul de intalnire al laturilor Si: varf. 18 (Reg; pex) Partea cea mai de sus shi ascutzita a unei clai Si: varf 19 (Reg) Parte a morii nedefinita mai indeaproape. 20 (Inv; pan) Personalitate. 21 (Inv; pan; d. o situatzie o stare) Varf.

CRESHTÉT creshtete s. n. 1. (Adesea determinat prin «al capului») Virful capului. Omul care tea scapat ametzind fiara cu o lovitura in creshtet a avut un curaj cum nu avea nimeni. PAS Z. I 148. Sa alergi pe piept sami cazi. Satzi desprind din creshtet valul Sal ridic de pe obraz. EMINESCU O. I 75. Zarea creshtetul delicat al dropiei mishcind printre fulgii coliliei. ODOBESCU S. III 14. El tzinea un palosh lat cu care lovea creshtetul acelei nenorocite fiintze. NEGRUZZI S. I 295. ◊ (Poetic) Copacii motzaiau din creshtet k nishte uriashi cheflii. ANGHELIOSIF C. M. II 36. ◊ Expr. Din (sau (De la) creshtet pinan talpi (sau in talpa rar in poale) sau din talpa pinan creshtet = de sus pina jos in intregime peste tot trupul. Nea uns peste tot trupul din creshtet pinan talpi. CREANGA A. 32. SHi de la creshtet pinin poale Pluteshti k visul de ushor. EMINESCU O. I 117. Chintesentza de mizerii de la creshtet pinan talpa. EMINESCU O. I 150. Am satzi descoper nishte lucruri care au sa tengrozeasca din talpa pinan creshtet. ALECSANDRI T. 1095. ♦ Parul capului. Cu creshtetele albe preotzi cu pisata rara Trezeau din codrii veciniei din pace seculara Mii roiuri vorbitoare. EMINESCU O. I 91. 2. Capatii. Cind voi muri iubito la creshtet sa numi plingi. EMINESCU O. I 129. 3. Punctul cel mai inalt virf (al unui munte al unei stinci etc.) culme pisc. In creshtetul dealului shoseaua se desparte. C. PETRESCU S. 197. Sa oprit pe creshtetul colinei Infricoshat deaceasta amenintzare. TOPIRCEANU S. A. 113. Deasupra capului paretele drept de stinca ishi pierdea creshtetul aerian in inaltzimile albastre ale vazduhului. HOGASH M. N. 182. Pe creshtetul muntzilor zorile Zilei venise. BOLINTINEANU O. 75. ◊ (Poetic) Soarele din creshtetul cerului ishi revarsa pulberea stralucitoare. DELAVRANCEA T. 59. Din creshtetul cerului dogorit razele cad drept k nishte sagetzi de arc. VLAHUTZA O. A. 368. ◊ Fig. Daca era noroi calca din piatra in piatra tot in creshtetul pietrelor scuturind picioarele k o pisica. DELAVRANCEA H. T. 39.

CRÉSHTET ~e n. 1) Varful capului. ◊ Din ~ panan talpi din cap panan picioare. 2) Partea cea mai inalta a unui munte sau deal; creasta; culme; pisc; varf; coama; spinare. /a creshte + suf. ~et

creshtet n. 1. mijlocul partzii superioare a capului (de unde perii se impart in diferite directziuni): din creshtet pana’n talpa; 2. (poetic) cap capataiu: la creshtet sa numi plangi EM.; 3. varf muche: creshtetul muntelui arborelui; 4. fig. culme: ajunse la creshtetul maririi [Formatziune din creshte4: lit. ceea ce creshte in sus].

créshtet n. pl. e (d. creasta supt infl. luĭ a creshte). Virfu capuluĭ omuluĭ. Virf culme: creshtetu muntzilor. Din creshtet pina’n talpĭ din cap pina’n calciĭe peste tot corpu in tot corpu: a simtzi un fior din creshtet pina’n talpĭ ignorant din creshtet pina’n talpĭ.

créshtet s. n. pl. créshtete

créshtet s. n. pl. créshtete

creshtet pl. creshtete

CRÉSHTET s. 1. (ANAT.) sinciput vertex (pop. shi fam.) scafarlie (Ban. shi vestul Olt.) teme. 2. v. capatai. 3. v. varf. 4. v. creasta.

CRESHTET s. 1. (ANAT.) sinciput vertex (pop. shi fam.) scafirlie (Ban. shi vestul Olt.) teme. 2. cap capatii. (Statea la ~ lui.) 3. (GEOGR.) creasta culme pisc virf (rar) obirshie (inv. shi reg.) simcea (reg.) piscan spic tigva titila virvare (Transilv.) picui (Mold. Transilv. shi Maram.) tziclau (inv.) suish. (Alpinishtii au ajuns pe ~ muntelui.) 4. (GEOGR.) coama creasta culme muchie spinare sprinceana (pop.) culmish. (~ muntelui.)

a saruta (pe cineva) in creshtet expr. a fi mult mai inalt (decat cineva).